Această specie este întâlnită mai ales în păduri, la altitudini mici şi mari, şi în special în zone umede, dar şi în zonele ierboase mai uscate. Are majoritatea caracteristicilor tipice pentru chițcani, deși are un corp relativ lung şi aerodinamic, urechi mari şi proeminente, şi o coadă mai lungă decât capul şi corpul împreună.

Blana sa moale, catifelată este maronie în părțile superioare şi aproape albă pe abdomen. Atât terestru cât şi arboricol, chițcanul moscat de pădure vânează pe sol, în straturile de frunze şi printre crengi (folosindu-și coada pentru echilibru), viermi, gândaci, larve, omizi şi alte prăzi asemănătoare.

Asemenea celorlalte circa 10 specii de Sylvisorex, este probabil activ în etape ziua şi noaptea, şi trebuie să mănânce aproape cât propria greutate la fiecare 24 de ore. Nu se cunosc detalii despre ecologia şi reproducerea sa.

Sylvisorex megalura

Areal: V, E, C şi S Africii

Lungimea: 5 – 7 cm

Coada: 8 – 9 cm

Greutatea: 5 g