Papagali

Aceste păsări remarcabile, viu colorate, au populat majoritatea zonelor calde ale lumii şi le găsim îndeosebi, în număr mare, în pădurile tropicale. Pe lângă papagalii, propriu-zişi, acest grup include familiarii ara, peruşii, cacaduu, cocatieli, loriuşii şi papagali comuni, printre alţii.

Gălăgioşi şi sociabili în libertate, papagalii sunt de multă vreme foarte populari ca păsări de casă, apreciaţi pentru frumuseţea, inteligenţa, şi capacităţile impresionante de a învăţa, evidente în remarcabila lor abilitate de a imita sunetele emise de om. Deşi pot parcurge anumite distanţe în căutarea hranei, foarte puţini papagali sunt migratori.

Anatomie

Papagalii sunt uşor de recunoscut prin capul lor mare, gâtul scurt şi ciocul foarte încovoiat. Au un penaj deosebit de colorat şi strălucitor, de regulă predominant verde, pentru camuflaj în frunzişul pădurii, cu porţiuni de alte culori la fel de strălucitoare.

Ghearele au câte două degete îndreptate spre spate şi două spre faţă şi sunt folosite la căţăratul în copaci, iar ciocul este frecvent folosit ca un al treilea picior pentru căţărare şi susţinere. Aripile sunt tipic înguste şi ascuţite la vârf, permiţând papagalilor să zboare cu mare viteză si manevrabilitate.

Hrănire

Virtual, toţi papagalii se hrănesc exclusiv cu plante, inclusiv seminţe, nuci, fructe, nectar şi flori. Hrănirea este adesea o activitate coordonată între cioc şi picior, ultimul prinzând bucăţica de mâncare şi ridicând-o până la cioc, acţionând împreună. Deşi majoritatea papagalilor se hrănesc în copaci, multe specii coboară şi la sol în căutarea hranei.


Găinuşa de nisip Namaqua

Găinuşa de nisip Namaqua împarte multe din adaptările specifice deşertului cu găinuşa cu coroană: are nevoie de puţină apă şi mâncare, iar penajul des o izolează bine de temperaturile înalte şi joase. Are cap maro-deschis, o bandă albă pe piept şi aripi pestriţe, care îi asigură un excelent camuflaj pe fondul pietros şi nisipos al solului. Se deplasează spre zonele în care au căzut ploi abundente în căutarea seminţelor, singura ei sursă de hrană.

Pterocles namaqua

Areal: Africa de Sud

Lungimea: 28 cm

Greutatea: 175 – 200 g

Penajul: Similar la ambele sexe


Găinuşa cu coroană

Această găinuşă de nisip bine camuflată trăieşte în zonele de deşert extrem, ajutată de necesităţile mici de energie şi apă, capacitatea de a suporta temperaturi de peste 50°C pentru mai multe ore şi toleranţa la apa cu un procent înalt de salinitate. Masculul are o coroană de culoare nisipie-portocalie şi o mască neagră la baza ciocului, în timp ce femela este mai cenuşie şi mai dungată.

Pterocles coronatus

Areal: N Africii, V şi S Asiei

Lungimea: 27 – 30 cm

Greutatea: 250 – 300 g

Penajul: Diferit în funcţie de sex


Găinuşa de nisip

Aceste păsări cu penaj complex trăiesc în zonele aride ale Africii şi Asiei. Îşi petrec majoritatea timpului pe sol, unde sunt bine camuflate datorită penajului pestriţ maro sau cenuşiu. Ele seamănă atât cu celelalte potârnichi cât şi cu porumbeii. La fel ca potârnichiile, au cap mic, corp bondoc şi penaj pe picioare, dar când se înalţă în aer zboară cu uşurinţă, cu aripile lor lungi şi ascuţite la vârf, bătând rapid şi uniform din ele, la fel ca porumbeii. Gâtul lor gros şi picioarele scurte sunt identice cu ale porumbeilor.

Depozitarea apei

Multe găinuşe de nisip trebuie să bea o dată sau de două ori pe zi. Penele de pe pântec reţin apa, care este folosită pentru a adăpa puii din cuib, care sunt departe de sursele de apă.


Porumbelul neozeelandez

Cel mai mare porumbel din Noua Zeelandă, este singura specie nativă din aceste insule. Este închis la culoare, cu accente iridescente de bronz şi verde pe părţile superioare şi pe piept şi cu burta şi partea inferioară a pieptului albe. Această pasăre se hrăneşte cu o varietate de plante şi fructe, având abilitatea de a le înghiţi întregi datorită extinderii cavităţii bucale. Mai mulţi copaci originari din Noua Zeelandă sunt aproape în întregime dependenţi de această pasăre, care le împrăştie seminţele.

Hemiphaga novaeseelandiae

Areal: Noua Zeelandă

Lungimea: 46 – 50 cm

Greutatea: 600 – 800 g

Penajul: Similar la ambele sexe


Porumbelul maginific de fructe

Denumit şi wompoo, datorită strigătului său „um-puu“, porumbelul de fructe, mare şi greu, cu coada lungă, este ameninţat datorită pierderii habitatului, în ciuda coloritului său bogat, în principal galben şi verde, cu partea superioară a pieptului purpurie-închis şi capul şi gâtul gri sau verzui, această pasăre este de neobservat şi surprinzător de bine camuflată în coronamentul pădurii în care trăieşte. Se hrăneşte cu fructe (de regulă, curmale) culese din copaci şi coboară pe sol foarte rar.

Ptilinopus magnificus

Areal:  Noua Guinee, N-E şi E Australiei

Lungimea: 29 – 55 cm

Greutatea: 250 – 500 g

Penajul: Similar la ambele sexe


Porumbelul evantai

Unul dintre cei mai mari porumbei din lume, această specie are o distinctă creastă sub formă de evantai dantelat pe cap. În general de culoare albastru-cenuşiu, are un piept roşu-purpuriu şi pete gri-deschis pe aripi mărginite cu purpuriu-închis. Trăieşte la sol în timpul zilei, hrănindu-se cu fructe căzute, dar înnoptează în copaci.

Specia este acum vulnerabilă ca rezultat al pierderii habitatului şi al vânării de către oameni pentru carne şi penele sale frumoase. Raritatea l-a făcut, de asemenea, o ţintă pentru colecţionari.

Goura victoria

Areal:  Nordul Noii Guinee

Lungimea: 66 – 74 cm

Greutatea: 2,5 kg

Penajul: Similar la ambele sexe


Porumbelul jelitor

Larg răspânditul porumbel nord-american îşi datorează numele strigătului jeluitor din patru silabe. Mic şi subţire, are aripi lungi şi înguste şi coadă lungă, ascuţită. Femela este uşor mai deschisă la culoare decât masculul. Jocul de împerechere al masculului constă în zbor planat şi spiralat deasupra femelei, cu vârfurile aripilor ţinute dedesubtul corpului. Se reproduce foarte repede, chiar în sezonul în care s-a născut.

Zenaida macroura

Areal: America Centrală şi de Nord, zona Caraibilor

Lungimea: 23 – 34 cm

Greutatea: 100 – 175 g

Penajul: Similar la ambele sexe


Guguştiucul

Acest porumbel zvelt, de culoare roz-gălbuie, cu gulerul său distinct negru, a cunoscut o dramatică şi încă inexplicabilă expansiune în secolul XX, devenind o privelişte obişnuită în întreaga Europă. Se hrăneşte in principal cu seminţe şi diferite fructe mici de pădure (inclusiv cereale) şi iarbă, iar ocazional cu nevertebrate şi părţi verzi ale plantelor, în mod tipic ciugulind hrana de pe sol. Foarte zgomotos în sezonul de împerechere, numele său specific „guguştiuc“ indicând sunetele scoase de mascul în timpul reproducerii.

Streptopelia decaocto

Areal: Europa, Asia, N-E Africii

Lungimea: 31 – 34 cm

Greutatea: 150 – 200 g

Penajul: Similar la ambele sexe


Porumbelul roz

Una din păsările cele mai rare din lume, porumbelul roz este o specie insulară care a suferit din cauza introducerii prădătorilor şi pierderii habitatului. Populaţia sălbatică s-a diminuat la mai puţin de 20 de exemplare în anii 1980.

Totuşi, urmare a programelor, desfăşurate cu succes, de reproducere în captivitate şi repopulare, s-a ajuns la creşterea numărului lor. Acest porumbel mare are un corp roz-deschis, faţa şi fruntea albe, aripile de obicei maro şi cioc ceva mai lung şi puternic, cu vârful încovoiat.

Columba mayeri

Areal: Mauritius

Lungimea: 30 – 40 cm

Greutatea: 300 – 325 g

Penajul: Similar la ambele sexe