Ursul cocotierilor

Singurul urs cu adevărat tropical, ursul cocotierilor este un omnivor nocturn, misterios, puțin cunoscut, din pădurile de esență tare, de la șes. Blana sa moale, netedă variază de la negru la cenușiu sau ruginiu. Este mai deschisă la culoare pe bot, care este mai scurt prin comparație. Proporțiile corpului îndesat, asemănătoare celor ale câinilor, şi talia mică au dus la denumirea locală de urs-câine.

Îşi petrece mult timp în copaci, chiar dormind într-un cuib grosolan din crengi îndoite sau rupte. Se hrănește cu fructe, lăstari, ouă, mici mamifere, larve, miere (o altă denumire a sa este ursul de miere) şi diverse plante. Pierderea habitatului din cauza exploatării forestiere şi a transformării pădurilor în terenuri agricole reprezintă principala amenințare la adresa speciei, iar ursul poate da iama prin recolte, în special prin plantațiile de palmieri pentru lăstari, ceea ce duce la uciderea sa de către fermieri.

Cea mai mică specie de urs, ursul cocotierilor are şi cea mai scurtă blană. Dacă este apucată de un tigru sau de un alt animal de pradă, pielea cutată din jurul gâtului îi permite să se întoarcă şi să riposteze.

Ursul cocotierilor are gheare extrem de lungi, curbate, o adaptare pentru cățăratul în copaci. „îmbrățișează” trunchiul cu membrele anterioare şi se apucă cu dinții, pentru a urca. Ghearele sunt folosite şi pentru a scormoni după viermi şi insecte, şi pentru a rupe scoarța sau buștenii putrezi ca să scoată termite şi să ia mierea din cuibul albinelor sălbatice.

Helarctos malayanus

Areal: S-E Asiei

Lungimea: 1,1 – 1,4 m

Coada: Neînregistrată

Greutatea: 50 – 65 kg

Limba ursului cocotierilor poate ieși în afară 25 cm pentru a extrage larve, miere şi hrană asemănătoare din găuri şi fisuri. Ursul cocotierilor mai poate să îşi așeze fiecare labă din față pe o termitieră, pe rând; termitele se urcă pe labă, de unde ursul le linge.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *