Ursul brun

Ursul brun se bucură de cea mai largă răspândire dintre toate speciile de urs şi variază mult ca mărime în funcție de hrană şi habitat. Zonele mari de sălbăticie sunt importante pentru supraviețuirea sa, ceea ce explică de ce pot fi întâlnite populații în regiuni izolate precum părți din Alaska şi Yukon, în timp ce distrugerea habitatului în restul Americii de Nord şi Europa a determinat o reducere drastică a numărului de exemplare de aici.

Trăsăturile distinctive ale ursului brun sunt cocoașa de mușchi dintre umeri şi ghearele lungi care-1 ajută să sape după rădăcini şi bulbi. Poate sta ridicat pe labele dinapoi pentru a identifica un pericol sau o sursă de hrană. Deși în principal erbivori, urșii bruni sunt gata să mănânce carne ori de câte ori este disponibilă. Pentru a evita deficitul de hrană din iarnă, se adăpostesc în bârloguri săpate în coastele dealurilor sau în desișuri, până la 6 luni, în timpul cărora femela naște puii. Durata de viață a ursului brun este în jur de 25 de ani în sălbăticie şi mai lungă în captivitate.

Sunt recunoscute în mod frecvent câteva rase de urs brun: ursul grizzly, ursul Kodiak, ursul de Alaska, ursul brun eurasiatic, ursul sirian, ursul siberian, ursul manciurian şi ursul de Hokkaido. Cu toate acestea, taxonomia lor este contestată, şi în loc să fie subspecii veritabile, pot fi pur şi simplu variații în dimensiuni cauzate de nepotrivirile între cantitățile de hrană.

Ursul grizzly

Această subspecie, Ursus arctos horribilis, şi-a primit numele comun de la blana sa „încărunțită”, părul fiind mai deschis la culoare la vârfuri decât la bază.

Ursul Kodiak

Cântărind până la 780 kg impresionantul urs Kodiak, Ursus arctos middendorfi, este cea mai mare dintre toate subspeciile.

Ursul brun eurasiatic

Acest urs, Ursus arctos arctos, este cel mai mic membru al speciei. Pierderea rapidă a habitatului l-a limitat acum la pădurile alpine.

Urşii bruni se simt în largul lor în apă şi pot aștepta ore în şir lângă cascade sau în apele puţin adânci ale unui pârâu, gata să se arunce asupra prăzii. În timp ce somonii care depun icre înoată contra curentului, ursul brun se aruncă asupra lor, zdrobindu-i dintr-o mușcătură cu maxilarele sale puternice sau cu o lovitură amețitoare dată cu una din labele sale mari, cu gheare. Somonul este o sursă vitală de proteine pentru populațiile de urşi bruni de pe coastă, care sunt de obicei cea mai mare specie; odată prinși, peștii scapă doar rareori din labele ursului.

Din cauza puterii, dimensiunilor şi comportamentului imprevizibil, ursul brun a fost considerat mult timp o amenințare la adresa oamenilor şi vitelor. Urșii grizzly au evoluat într-un habitat deschis şi se pot comporta agresiv când se apără, deoarece au puține ocazii să aibă siguranța unui adăpost. O mamă cu pui mici este foarte periculoasă. Cu toate acestea, urșii evită de obicei să intre in contact cu oamenii.

Ursus arctos

Areal: N şi N-V Americii de Nord, N Europei, Asia

Lungimea: 2 – 3 m

Coada: 5 – 20 cm

Greutatea: 100 – 1000 kg

Urşii bruni sunt animale mari, cu o constituție solidă. Deși este mică diferența morfologică dintre sexe, masculii pot fi de două ori mai grei decât femelele, mai mici şi mai uşoare. Ambele sexe se hrănesc intens de primăvara până toamna ca să se îngrașe pentru somnul de iarnă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *