Siamangul

Cel mai mare gibon, cu o înălțime „în picioare” de 1,5 m, siamangul are şi cele mai puternice strigăte din întregul grup, şi cele mai unite familii. Femela (care este dominantă), masculul şi cei 1-2 pui se îndepărtează arareori la distanțe mai mari de 30 m unii de alții, rămânând de obicei la distanțe mai mici de 10 m.

În jur de trei cincimi din hrana lor constă din frunze şi o treime din fructe, cu câțiva muguri şi mici viețuitoare precum larvele. Familia ocupă un teritoriu de aproximativ 47 ha, dar apără numai 60 la sută din acesta în calitate de teritoriu al său, folosind în principal strigătele puternice.

Pielea de un cenușiu-închis, elastici, de pe gâtul siamangului se umflă, ajungând ia dimensiunile unui grepfrut, pentru a acționa ca o cutie de rezonanță şi a-i amplifica strigătele uimitor de puternice. Țipetele masculului au rolul de a descuraja alți masculi, în timp ce seria de sunete asemenea unor lătrături, mai lungi şi mai distinctive, ale femelei este asociată cu apărarea teritoriului.

Hylobates syndactylus

Areal: S-E Asiei

Lungimea: 90 cm

Coada: Inexistentă

Greutatea: 10 – 15 kg

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *