Porumbei

Porumbeii familiari pe care îi vedem în j oraşele şi în zonele agricole din întreaga lume sunt numai o parte mică a unui grup divers. Pădurile tropicale adăpostesc o imensă varietate de specii, multe dintre ele strălucitor colorate, trăind în copaci sau la sol. Speciile mai mari sunt cunoscute în general sub denumirea de porumbei, iar cele mai mici de hulubi. Porumbeii adulţi produc o substanţă nutritivă – „lapte de guşă“ – cu care îşi hrănesc puii.

Anatomie

Porumbeii suni rotofei, cu pieptul plin, cu ciocul şi capul mic; când merg, îşi clatină capul înainte şi înapoi pentru a-l ţine într-o poziţie constantă faţă de corp. Porumbeii i sunt zburători consacraţi, aripile lor, de regulă mari, fiind propulsate de muşchi puternici, care le permit să parcurgă distanţe mari la viteze considerabile. Penajul este des şi moale, deşi multe specii au o zonă de piele descoperită în jurul fiecărui ochi.

Hrănire

Porumbeii sunt în principal vegeHReni. În general pot fi împărţiţi în două grupe: mâncători de seminţe şi mâncători de fructe. Toţi au un intestin special adaptat, cu o guşă bine dezvoltată şi o puternică pipotă musculoasă; aceasta din urmă este folosită pentru măcinarea hranei, adesea ajutată de nisip mare sau pietricele înghiţite. Consumatorii de fructe, hrănindu-se cu produse mai digestibile, au intestine mai scurte decât consumatorii de seminţe.

Adăpostire

Porumbeii se adăpostesc adesea in comun, fie in grupuri cu intervale intre indivizi, fie înghesuiţi unul într-altul. Când sunt deranjaţi, câteva păsări din adăpost îşi iau subit zborul cu impetuoase bătăi de aripi, o tactică şoc menită să alarmeze intruşii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *