Pinguini

Aceste păsări de mare nezburătoare deosebite sunt adaptate pentru a înota şi a supraviețui în condiții de frig extrem. Pinguinii își petrec cea mai mare parte a vieții în apă, ajutându-se de aripile ca niște înotătoare în căutarea peștilor, krillului şi a calmarilor.

Au o haină groasă de pene scurte şi rigide ce se suprapun, care dă o formă hidrodinamică corpului, nu lasă apa să intre şi conservă căldura. Majoritatea speciilor vin la țărm în timpul lunilor mai calde pentru a se înmulți, formând de obicei colonii mari. Pe uscat, nu stau cocoțați, ci stau drept şi se deplasează cu un mers legănat.

Pinguinii sunt limitați la mările din emisfera sudică. Deși sunt cel mai des întâlniți în climatele reci, unele specii sunt întâlnite, de asemenea acolo unde curenții reci curg spre nord înspre regiunile tropicale. Doar două specii, pinguinii imperiali şi pinguinii Adelie, îşi petrec iarna în Antarctica.

Anatomie

Pinguinii au un corp durduliu cu picioare scurte şi labe palmate care sunt așezate atât de departe în spate încât trebuie să stea drept pe uscat, ținându-și echilibrul cu ajutorul labelor şi cozii scurte şi rigide. Când merg, își lasă greutatea pe tălpile picioarelor, de unde şi mersul lor stângaci. Pe zăpadă sau gheață, se ; pot da pe tobogan pe burtă, folosindu-se de picioare şi de înotătoare pentru propulsie. Corpul pinguinului este hidrodinamic în apă şi este acoperit cu pene extrem de scurte care formează o suprafață netedă, fără fricțiune.

Aripile sunt special aplatizate ca niște înotătoare. Când se află sub apă, se folosesc de labe şi de coadă ca de o cârmă. Pinguinii au trei straturi care le oferă impermeabilitate şi izolație: o masă compactă de pene cu vârful uleios care se suprapun; un strat gros de grăsime sub piele; şi, la mijloc, un strat de aer încălzit de corp. Penajul pinguinilor are un colorit negru sau cenușiu în partea de sus şi alb în partea de jos. Orice altă culoare sau podoabă (precum moțuri sau smocuri deasupra ochilor) este limitată la zona capului şi a gâtului.

Aripa pinguinului se deosebește de cea a oricărei alte păsări. Oasele sunt aplatizate formând o înotătoare şi sunt solide şi nu goale în interior, sporind densitatea şi rezistența acestora. Aripa în ansamblu formează o structură rigidă, deoarece mișcarea liberă este posibilă doar în zona umărului – articulațiile care formează echivalentul încheieturii mâinii şi al cotului la oameni sunt relativ inflexibile. Mușchii bine dezvoltați, la fel de mari ca şi cei ai păsărilor zburătoare, pun în mișcare bătăile de aripă.

Înotul

Pinguinii folosesc 3 tehnici diferite de înot. Când trândăvesc, ei înoată încet la suprafață, vâslind cu aripile, având capul şi coada ridicate. Când vânează, se scufundă sub suprafață şi „zboară” efectiv sub apă, bătând din aripi pentru a avea propulsie. Scufundările durează în jur de un minut, dar s-au înregistrat şi scufundări de 20 de minute. A treia formă se numește înotul ca delfinii, prin care fac periodic salturi în afara apei pentru a respira.

Colonii

Majoritatea pinguinilor se înmulțesc în colonii, alcătuite din sute de mii de păsări. Cuiburile sunt construite din iarbă, pene sau pietricele, iar femela depune unul sau două ouă. La unele specii, de îndată ce un ou este depus, femela părăsește cuibul pentru a se hrăni, în timp ce masculul ține cald oului, ţinându-1 pe labele picioarelor, sub pliurile de piele de pe abdomen.

Pinguinii sunt încă în stare să se deplaseze atunci când oul se află în această poziție. Prima perioadă de clocire poate dura săptămâni sau chiar luni, timp în care masculul nu se hrănește, supraviețuind de pe urma rezervelor de grăsime. Când femela se întoarce, ei fac cu rândul pentru a păzi ouăle, în timp ce pasărea care nu este „de gardă“ se hrănește în mare.

În afară de pinguinii cu ochii galbeni, toți pinguinii formează colonii. Când se adună în număr mare, folosesc semnale sonore şi manifestări vizuale pentru a-şi localiza perechea şi puii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *