Pelicani şi specii înrudite

Aceasta grupa de păsări de mare mari include pelicanii, cormoranii, anhingele, faetonii, fregatele, gâștele de mare şi corbii de mare. Sunt buni înotători, fiind singurele păsări cu membrană palmară între toate cele patru degete. Majoritatea speciilor au aripi largi, iar fregatele şi faetonii își petrec mare parte din viață zburând, în timp ce gâștele de mare, cormoranii şi păsările gât-de-șarpe sunt, de asemenea, capabile de zbor susținut deasupra largului mării.

Toate păsările din această grupă se hrănesc cu pește. Unele specii îşi prind hrana făcând plonjoane-scufundări spectaculoase de la o înălțime considerabilă si au mai multe adaptări pentru a se proteja atunci când lovesc apa la mare viteză. Pelicanii şi speciile înrudite se întâlnesc în majoritatea mărilor lumii. Anhingele, cormoranii şi pelicanii se întâlnesc şi în ape aflate departe în interiorul continentelor.

Anatomie

O serie de trăsături fizice ajută pelicanii şi speciile înrudite să-şi prindă prada sub apă. Cei mai acvatici membri ai acestei grupe, cormoranii şi anhingele, au pene la suprafață care se umezesc cu ușurință, reducând flotabilitatea şi făcând scufundarea mai ușoară. Penele din interior rămân impermeabile şi oferă izolație. Pentru a reduce şi mai mult flotabilitatea, aceste păsări înghit pietre, iar oasele lor au mai puține spații umplute cu aer decât cele ale majorității celorlalte păsări.

Spre deosebire de ele, ceilalți membri ai acestei grupe au un penaj impermeabil, iar oasele lor conțin un volum relativ mare de spații umplute cu aer pentru ca păsările să poată pluti şi zbura cu ușurință. De fapt, speciile care plonjează în apă au saci aerieni suplimentari sub piele pentru a amortiza forța impactului atunci când lovesc apa.

Hrănire

Pelicanii şi speciile înrudite folosesc o serie de metode pentru a prinde pește. Cormoranii înoată pe sub apă în urmărirea prăzii. Anhingele vânează sub suprafața apei, dar așteaptă la pândă timp de un minut înainte de a străpunge peștii cu ciocul. Gâștele de mare, faetonii, corbii de mare şi pelicanul brun se scufundă de la înălțimi de până la 30 m, aruncându-se asupra peștilor la viteze de până la 95 km/h. Fregatele fură pește de la alte păsări, hărţuindu-le în zbor până când renunță la prada lor. Spre deosebire de ele, pelicanii vânează adesea în cooperare, formând fronturi şi mânând peștii spre vaduri.

Reproducere

Alegând adesea insulele sau falezele izolate, inaccesibile mamiferelor prădătoare, pelicanii şi speciile înrudite trăiesc în colonii. Unii pelicani, anhinge, cormorani şi fregate își fac cuibul în copaci. Masculii folosesc manifestări spectaculoase pentru a atrage femelele – de exemplu, corbii de mare îşi îndreaptă capul şi coada şi își înalță aripile (îndreptare spre cer). Cuiburile sunt adesea mari şi de obicei construite de ambii membri ai unei perechi. Puii, neajutorați la naștere, sunt hrăniți cu mâncare regurgitată. Unii pui, în special cei ai fregatelor, sunt îngrijiți multe luni după ce le-au crescut aripile.

Pelicanii au o pungă mare în zona gâtului, pe care o folosesc pentru a scoate pești chiar de sub suprafața apei. Punga este, de asemenea, folosită pentru a colecta apa de ploaie pentru băut şi pentru a disipa căldura pe vreme caniculară.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *