Păsări de pradă

Dintre toate păsările, acestea sunt principalele carnivore şi cei mai desăvârșiți prădători. Deși numeroase alte păsări se hrănesc cu animale vii, păsările de pradă se deosebesc prin văzul lor incredibil de ascuțit, picioarele musculoase şi ciocul şi ghearele ascuțite – precum şi prin capacitatea lor de zbor şi tehnicile de vânătoare sofisticate.

Această grupă mare de păsări (numite şi răpitoare) include vulturii, acvilele, uliii, șorecarii, ereții şi șoimii, printre altele. Majoritatea păsărilor de pradă vânează în timpul zilei, ceea ce le deosebește de bufnițe.

Ca grupă, răpitoarele se hrănesc cu o mare varietate de animale vii, de la viermi şi melci la pești, reptile, amfibieni, mamifere şi alte păsări. De asemenea, se hrănesc cu stârvuri. Păsările de pradă se întâlnesc aproape peste tot în lume, dar sunt cel mai des întâlnite în câmp deschis în regiunile calde ale lumii.

Anatomie

Păsările de pradă variază ca mărime, de la şoimii pitici, nu mai mari decât o vrabie, la condori, care au o anvergură a aripilor de până la 3,2 m. Unele au aripi largi şi sunt masive, în timp ce altele sunt subțiri, cu corpul aerodinamic.

Majoritatea speciilor au capul mare şi gâtul scurt, deși vulturii au un gât lung şi golaș care le permite să pătrundă in interiorul hoiturilor. Una din trăsăturile cele mai distinctive ale acestei grupe este ciocul: la aproape toate speciile, acesta este puternic şi încovoiat, cu margini tăioase pentru a sfâșia carnea.

Forma exactă a pliscului variază, reflectând diferențele de hrană. Celelalte instrumente principale ale unei păsări de pradă sunt labele, puternice şi musculoase, cu gheare lungi şi ascuțite. Penajul celor mai multe specii este în culori stinse (cum ar fi maroniu, cenușiu, negru sau albastru), adesea în combinație cu alb.

Majoritatea păsărilor de pradă ucid cu ajutorul ghearelor, şi nu cu pliscul. Ghearele străpung organele vitale şi rup oasele subțiri. Trei din cele 4 degete sunt îndreptate înainte, iar celălalt este îndreptat înapoi. La multe specii, gheara îndreptată înapoi este cea mai lungă şi mai ascuțită. Aceasta oferă piciorului o acțiune puternică, ca de clește, pentru ținerea şi zdrobirea prăzii.

Încovoierea distinctă şi marginile tăioase ale pliscului unui vultur pleșuv sunt tipice pentru numeroase păsări de pradă. Variații ale acestei forme pot fi observate la alte specii. Uliii şi șoimii au o crestătură pe partea de sus a ciocului pentru a putea rupe coloana vertebrală a prăzii, în timp ce uliul moluștelor își folosește pliscul lung şi încovoiat pentru a scoate melcii din cochilie.

Vânătoare

Pentru a prinde prada vie, este nevoie de multă practică şi adesea rata eșecului este mare. Păsările adulte sunt de regulă vânători mai buni decât puii, dar chiar şi adulții ratează mai des decât nimeresc. Unele specii îşi variază tehnica în funcție de pradă – șorecarii, de exemplu, planează deasupra mamiferelor mici, dar caută râme pe pământ. Altele, precum vulturul-pescar, sunt mai specializate. Majoritatea păsărilor de pradă vânează singure, dar la câteva specii (inclusiv la unele acvile), perechile cooperează, o pasăre speriind prada, iar cealaltă lovind.

Vulturul-pescar se hrănește aproape în întregime cu pește şi are o tehnică de prindere unică. Se apropie într-un plonjon în unghi ascuțit şi își azvârle picioarele lungi înainte pentru a apuca peștele cu ghearele. Pentru a-l putea apuca mai bine, vulturul pescar toate sa-şi întoarcă unul din cele 3 degete îndreptate înainte.

Simțuri

Păsările de pradă vânează în principal cu ajutorul văzului şi sunt renumite pentru vederea lor ascuțită. Se estimează că pot vedea de cel puțin 4 ori mai multe detalii decât oamenii, o capacitate care le ajută să-şi aleagă prada de la o mare distanță. Acest lucru se datorează faptului că au o mare concentrație de celule conice în retină şi ochi relativ mari. Unele specii au un auz excelent, în special ereții, care vânează deasupra vegetației dese. Câțiva vulturi au, de asemenea, un excepțional simț al mirosului, după care pot localiza un stârv ascuns.

Hrănire

Majoritatea păsărilor de pradă se hrănesc cu animale vii; cu cât o specie este mai mare, cu atât va fi mai mare şi prada. Vulturul pleșuv, de exemplu, este capabil să ducă în gheare un pui de cerb dacă nu este prea greu. Numeroase păsări de pradă se hrănesc specializat, inclusiv viesparul (care se hrănește cu viespi şi cu larvele lor) şi pasărea-secretar (care se hrănește cu șerpi).

Pe lângă pradă vie, numeroase specii se hrănesc din când în când şi cu stârvuri. Câteva, precum vulturii şi ereţii, se hrănesc aproape numai cu animale moarte. Un hoitar, zăganul, se hrănește cu oase. El le sparge pe cele mai mari lăsându-le să cadă pe stânci. Vulturul-palmier, numit astfel după hrana sa favorită, este neobișnuit prin faptul că se hrănește în principal cu plante.

Până la 6 specii de vulturi se pol aduna în jurul unui hoit odată, fiecare hrănindu-se cu diferite părți ale corpului. De exemplu, unii se pot hrăni cu părți moi ale corpului, în timp ce alții mănâncă pielea şi blana. Vulturul cu fața clapetă este una din cele mai mari specii şi le domină adesea pe altele.

Zborul

Toate păsările de pradă sunt zburători talentați. Ele folosesc diferite tehnici de zbor adecvate modului în care vânează. Folosindu-și aripile mari şi largi pentru a pluti pe curenții de aer ascendenți sau calzi din apropierea stâncilor, vulturii şi condorii pot sta în aer ore întregi, abia dând din aripi şi folosindu-se de punctul lor înalt de observație pentru a căuta stârvuri.

Dimpotrivă, șoimii cu corpul subțire atacă alte păsări în zbor, făcând manevre cu aripile lor subțiri şi ascuțite şi uneori coborând în picaj (sau năpustindu-se) de la o mare înălțime. Uliii își plănuiesc loviturile şi apoi se folosesc de viteză pentru a-şi surprinde sau ataca prada dintr-odată.

Ereții zboară încet înainte deasupra solului şi apoi se aruncă asupra prăzii nebănuitoare. Vântureii şi șorecarii pot plana asupra unui loc, urmărind mișcarea de dedesubt şi apoi azvârlindu-se în jos, cu ghearele înainte.

Conservare

Numeroase specii de păsări de pradă sunt amenințate. Toți șoimii sunt listați de CITES, iar condorul californian este unul dintre animalele cele mai amenințate cu dispariția din lume, cu o populație de doar 170 de păsări. Păsările de pradă, cum este șoimul călător, sunt vulnerabile, deoarece se află în vârful lanțului trofic, fiind sensibile la toți factorii care le afectează prada. Unele specii sunt ucise în mod curent de oameni din cauza amenințării vizibile pe care acestea o prezintă pentru vite.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *