Păsări de apă, de litoral, pescăruși şi pinguini

În multe locuri ale lumii, aceste păsări constituie peisajul familiar pe mare, de-a lungul țărmurilor şi ținuturilor acvatice. Majoritatea simt zburătoare consacrate şi se hrănesc cu animale în sau aproape de apă. Păsările de litoral – care includ fugaci, ploieri, avozete, catalige, becațe, culici şi jacane – sunt păsări cu picioare lungi, care se hrănesc la marginea apei.

Pescărușii (care includ rândunica de mare, lupii de mare şi forfecarii) își folosesc abilitățile de zbor pentru a-şi prinde prada. Pinguinii nordici (incluzând papagalii de mare şi gariile) plonjează sub apă în căutarea hranei. Pinguinii nordici se aseamănă izbitor cu pinguinii, dar sunt capabili să zboare şi se găsesc doar în emisfera nordică. Păsările de litoral şi pescărușii sunt răspândiți în întreaga lume, dar multe specii sunt amenințate cu distrugerea habitatului, poluarea cu hidrocarburi sau vânătoarea.

Anatomie

Multe din păsările acestui grup au penajul în culori atenuate de negru, alb, maro sau cenușiu, dar unele au părțile descoperite colorate (ciocul, ochii, picioarele) şi marcaje în jurul ciocului. Multe trec printr-o radicală schimbare a penajului, atât între sezoane cât şi în evoluția spre maturitate. Cele trei grupuri prezintă diferențe majore, în special în ce privește forma ciocului şi a picioarelor, care sunt lungi la păsările de țărm, dar scurte şi rășchirate la pinguinii rotofei, cu mersul vertical. Multe din păsările acestui grup au glande de sare deasupra ochilor, care le permit să extragă din apa mării fluidele de care au nevoie şi să elimine excesul de sare prin nări.

Reproducere

Majoritatea păsărilor din acest grup clocesc pe sol, depunând între 1-6 ouă camuflate. Alte păsări își fac cuiburile pe stânci, şi câteva, cum ar fi chira arctică şi pinguinii nordici (alcele), preferă copacii. Multe clocesc în colonii compuse dintr-un mare număr de păsări (peste un milion de perechi la pinguinii nordici), iar altele într-o extraordinară densitate: la specia Uria aalge, în timpul clocitului păsările stau practic „umăr la umăr“.

Numeroase păsări de apă au sistemele obișnuite de reproducere, în care fie femelele, fie masculii au mai mulți parteneri. La becațe şi notatiţa cu ciocul subțire rolurile obișnuite ale masculului şi femelei sunt inversate, mult mai colorata femelă inițiind reproducerea, iar masculul ocupându-se de clocit şi de creșterea puilor.

Pereche de pescăruși Kelp

Zbor

Pinguinii nordici (sau alcele), cu aripile lor scurte şi ascuțite, pot zbura rapid, dar pe distanțe scurte. Își folosesc aripile pentru a-i propulsa sub apă, în timp ce înoată. Păsările de apă au aripi lungi şi ascuțite care le ajută să zboare rapid şi eficient, dar, deși sunt adepte ale schimbărilor bruște de ritm şi de direcție, nu se pot înălța.

Această calitate aparține pescărușilor şi rudelor lor, care pot petrece ore întregi în zbor, adeseori parcurgând distanțe extrem de lungi peste ape. În fiecare an chira arctică, care se reproduce la nord de Cercul Polar, dar îşi petrece iernile în Antarctica, parcurge distanțe de aproximativ 16 000 de kilometri în fiecare sens.

Hrănire

Cu excepția culegătoarelor de semințe, care sunt vegetariene, ceilalți membri ai grupului simt carnivori. Păsările de apă caută nevertebrate pe plaje, în zonele nămoloase din estuare şi în vegetale putrezite.

Pescărușii sunt oportuniști, hrănindu-se cu peste, ouă, păsări mici şi chiar mamifere dacă pot, răscolind chiar şi prin gunoaie. Pescărușii şi lupii de mare se hrănesc uneori practicând „pirateria”, intimidând păsările mai mici şi silindu-le să le cedeze hrana. Chirele plonjează în apă după pește, în timp ce forfecării zboară la suprafața apei, partea de jos a ciocului atingând apa, închizând ciocul când prada este atinsă. Alcele îşi urmăresc prada sub apă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *