Pârşul de alun

Cam de dimensiunile unui şoarece de casă, pârșul de alun este un cățărător şi un săritor excelent. Hrănindu-se mai ales în copaci, își schimbă alimentația de la un anotimp la altul, trecând de la flori, larve şi ouă de păsări primăvara şi vara, la semințe, boabe, fructe şi nuci toamna.

Pârșii sunt singurele rozătoare care nu au cecum (o parte a intestinului gros), ceea ce poate arăta că alimentația lor are un conținut scăzut de celuloză. Cuibul este făcut din iarbă într-un tufiș des sau într-o scorbură. Câțiva indivizi pot trăi unul în vecinătatea celuilalt şi pot împărți zona de hrănire.

Comunică printr-o mare varietate de fluierături şi zgomote ca niște mormăituri. Femela este gestantă 22-24 de zile şi fată 2-7 pui, de până la 2 ori pe an. Coada este stufoasă şi pielea de pe ea se poate desprinde dacă este apucată de un animal de pradă. Pârşul de alun sau comun are părțile superioare galbene, roșcate, portocalii sau cafenii şi partea inferioară albă.

Majoritatea pârșilor hibernează, cufundaţi într-un somn profund. Pârșul se odihnește cam 7 luni într-un cuib de circa 12 cm diametru – mai mare decât cuibul său de vară. Acest cuib se poate afla într-o vizuină sau sub mușchi sau frunze. Pârșul depozitează hrană atât în cuib cât şi în corp, sub formă de grăsime, care-i va permite să supraviețuiască în sezonul rece.

Muscardinus avellanarius

Areal: Europa

Lungimea: 6,5 – 8,5 cm

Coada: 5,5 – 8 cm

Greutatea: 15 – 35 g

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *