Morsa

Masculul este de două ori mai greu decât femela. Înotătoarele frontale ale morsei se asemănă celor ale leilor de mare, iar înotătoarele posterioare celor ale focilor. Botul bont cu mustăți groase se lățește rapid spre cap, gât şi torace. Corpul se îngustează pronunțat spre coadă, care se termină printr-o piele palmată.

Morsa se hrănește în principal cu viermi care trăiesc pe fundul mării, crustacee, melci de mare, creveți şi pești care se mişcă încet. Se scufundă la peste 100 m adâncime, timp de 25 de minute sau mai mult, pentru a găsi pradă, pipăind cu mustățile şi botul. Apoi excavează hrana cu nasul, cu ajutorul unor jeturi de apă ce țâșnesc din gură. Fiecare bucățică de hrană este consumată în principal prin aspirație cu ajutorul gurii şi limbii, în loc să se folosească de colţi.

Morsele sunt sociale şi se îngrămădesc pe uscat sau pe banchize de gheață în grupuri mari, amestecate, de sute de indivizi, care se despart în mare în pâlcuri mai mici de maximum 10; masculii singuri tind să-şi formeze propriile adunări. Masculii care curtează fac mișcări ritmice şi scot mugete sub apă, iar împerecherea are loc între lunile ianuarie şi martie.

Puiul, născut după 15 luni (incluzând inseminarea întârziată cu 4-5 luni), are o lungime de până la 1,2 m şi o greutate de 75 kg. Femela alăptează 6 luni şi puii sunt înțărcați în următoarele 18 luni. Mamele sunt extrem de protectoare, iar alte femele pot „adopta” puii care au rămas orfani.

Odobenus rosmarus

Areal: Apele arctice

Lungimea: 3 – 3,6 m

Majoritatea morselor masculi ajung să se reproducă la aproximativ 10 ani. Masculii își etalează şi se bat cu colţii (canini superiori extralungi, pentru o poziție favorabilă la locul de reproducere şi, odată cu aceasta accesul la femele. Se pot produce răni prin înjunghiere, dar de regula nu sunt fatale; masculii mai în vârstă au numeroase cicatrice.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *