Semnele distinctive ale acestui cangur sunt o dungă neagră în centrul blănii maronii-roşcate sau maronii-cenuşii de pe spate, de la gât până la jumătatea spatelui, şi o dungă albă în lateral pe bot şi pe falci.

Solitar, timid şi bine camuflat în vegetaţia decisă, timp de un secol a fost considerat dispărut pe continentul australian, dar a fost redescoperit ȋn 1967. Se hrăneşte noaptea cu o mare varietate de plante.

Macropus parma

Areal: E Australiei

Lungimea: 45 – 53 cm

Coada: 41 – 54 cm

Greutatea: 3,5 – 6 kg