Ibisul roșu

Această pasăre viu colorată se adună în stoluri mari – uneori de zeci de mii de păsări – în sezonul de reproducere, în ținuturile mlăștinoase de coastă din nordul Americii de Sud, în bălți, lagune şi mangrove, precum şi pe râurile cu maree. Păsările dintr-o colonie formează perechi pentru reproducere (deși adesea se împerechează şi cu alți parteneri), construindu-și cuiburile în copacii din apropierea apei.

Ca şi alți ibiși, ibisul roșu își găsește hrana în principal cu ajutorul simțului tactil şi nu cu al văzului, sondând în noroiul moale cu ciocul său lung, ușor curbat, de obicei în timp ce merge. Se poate hrăni şi ca un lopătar, mișcând ciocul dintr-o parte în alta prin apă. Crabii, crustaceele şi insectele acvatice reprezintă principala sa pradă.

Ibisul roșu se hrănește la sol în timpul zilei, dar la apus zboară în copacii de pe marginea apei pentru a se odihni. Acest comportament – obișnuit în rândul ibișilor, stârcilor şi rudelor acestora – reduce pericolul de a fi atacat de prădători în timpul nopții.

Eudocimus ruber

Areal: S Americii Centrale, N şi E Americii de Sud

Lungimea: 56 – 68 cm

Greutatea: 775 – 925 g

Penajul: La fel la ambele sexe

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *