Hipopotamul pitic

Doar la o cincime din greutatea vărului său uriaș, hipopotamul pitic are un cap relativ mic, mai puțin pătrățos, şi picioare mai înguste cu mai puține degete palmate, ca adaptări la faptul că își petrece mai mult timp pe uscat. Se hrănește cu o mai mare varietate de materii vegetale incluzând arbuști, ferigi şi fructe.

Hipopotamii pitici sunt de obicei solitari; deși teritoriile lor se suprapun, par să aibă loc puține lupte pentru teritoriu sau alte forme de interacțiuni. Caută hrană în timpul nopții, luându-se după urme cunoscute, şi îşi petrec ziua în mlaștini sau uneori într-un ascunziș de pe malul râului, pe care îl măresc pornind de la vizuina unui alt animal.

După o gestație de 196-201 zile, apare un singur pui, în apă sau în ascunziș. Puiul riscă să cadă pradă unui crocodil sau piton, dar adulții au puțini prădători cu excepția leoparzilor şi a oamenilor. Hipopotamii pitici în captivitate au trăit mai mult decât alți hipopotami: 55 de ani față de aproximativ 45. Forma ghemuită, cu partea frontală îngustă, a hipopotamului pitic este potrivită pentru a-şi face loc cu capul în jos prin vegetația deasă de pădure în timpul nopții, când caută hrană pe uscat.

Dovezile sugerează că hipopotamul pitic a fost dintotdeauna rar. Acesta supraviețuiește în păduri dese şi mlaștini în Liberia şi țările vecine din Africa de Vest. În ciuda protecției oferite prin lege, aceste zone ridică dificultăți patrulărilor şi sunt supuse exploatării forestiere necontrolate şi vânătorii pe scară largă pentru comerț cu carne. Carnea se aseamănă celei de porc, totuși studiile genetice indică faptul că hipopotamii sunt mai strâns înrudiți cu balenele decât cu porcii.

Hexaprotodon liberiensis

Areal: Africa

Lungimea: 1,4 – 1,6 m

Coada: 15 cm

Greutatea: 245 – 275 kg

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *