Gorila estică

Considerată în trecut o subspecie a gorilei vestice, această specie include gorilele estice de câmpie (Gorilla beringei graueri) şi una sau mai multe subspecii de gorile de munte (precum Gorilla beringei beringei). Fiecare grup străbate un teritoriu de 400-800 ha, care, în afară de o zonă centrală, se poate suprapune cu cel al grupurilor vecine.

Hrana constă în principal din frunze, lăstari şi tulpini, în special de bambus; de asemenea, din fructe, rădăcini, scoarță moale de copac şi ciuperci. Ocazional, adună furnici şi le înghit repede, înainte ca acestea să muște. La apus, grupul se oprește pentru odihnă – masculii adulți la sol, femelele şi puii uneori în cuiburi din copaci. Fiecare femelă împarte cuibul cu puiul său.

Masculul dominant cu spinare argintie este tatăl tuturor sau aproape al tuturor puilor din grup. El atrage atenția femelelor receptive simulând hrănirea, prin țipete, bătându-se cu pumnii în piept, călcând în picioare plantele sau zvârlind din picioare. O femelă care s-a împerecheat nu va trece probabil la alt mascul decât dacă partenerul său inițial este ucis. Puiul rămâne cu mama sa până la următoarea fătare a acesteia, după aproximativ 4 ani.

Unele gorile estice atrag fonduri de la turiști şi primesc protecție, dar altele sunt în continuare expuse riscului de braconaj. Subspecia montană de gorilă estică are blana lungă, mițoasă, pentru a reține căldura corpului la altitudini de până la 4 000 m. Numai fața, mâinile şi picioarele (şi pieptul masculului) sunt golașe.

Gorilla beringei

Areal: C şi E Africii

Lungimea: 1,3 – 1,9 m

Coada: Inexistentă

Greutatea: 68 – 210 kg

Grup de gorile estice

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *