Girafa

Locuitoare a savanelor secetoase şi a ținuturilor păduroase deschise, girafa paște ramuri şi frunze la o înălțime mai mare decât orice alt mamifer, hrănindu-se în principal cu frunze de acacia şi cais sălbatic, dar şi cu mlădițe, fructe şi altă vegetație. Combinația dintre limba, craniul, gâtul, regiunea umerilor (centura pectorală) şi picioarele anterioare foarte alungite oferă girafei o mare rază de acțiune atunci când paște ramuri şi frunze. De obicei, trage o rămurică în gura cu ajutorul limbii lungi şi flexibile; apoi capul se dă înapoi mărunțind frunzele între dinții cu margini lobate.

Printre numeroasele caracteristici distinctive ale girafei se numără ochii şi urechile mari; o spinare care coboară abrupt de la umăr spre partea dorsală; membre ca niște catalige cu picioare mari şi masive; şi coadă subțire cu un smoc lung de păr negru pentru a goni muștele. Cele 2-4 coarne specializate, numite vellericornua, sunt mai dezvoltate la masculi. Hrănirea, adăpatul şi alte activități au loc dimineața şi seara, ocupând aproximativ 12 ore, odihna (în picioare, ca la majoritatea mamiferelor copitate) având loc noaptea, iar rumegatul în căldura amiezii.

Femelele se împerechează cu masculii dominanți locali, care s-au întrecut legănându-și şi încolăcindu-si gâturile şi chiar ciocnindu-se cap în cap. Această activitate, „necking”, este mai mult un ritual în ralanti decât o ciocnire aprigă. Aceasta are loc în principal între masculii tineri şi atunci când un nou mascul își face apariția în zonă.

Câștigătorul își consolidează succesul urcându-se sexual pe rivalul înfrânt. Femelele, după o gestație de 457 de zile, dau naștere unui singur pui (în cazuri rare doi), de obicei în anotimpul secetos. Puiul cântărește până la 70 kg şi este înalt de 2 m. Timp de 10-30 de zile, mama îl ține la distanță de turmă; înțărcarea are loc înainte de 3 luni. Principalii prădători ai girafei sunt leii, leoparzii şi hienele.

În jur de 9 subspecii de girafa sunt recunoscute după desenul de pe piele. Girafa cu rețea (G. c. reticulata), are petice de un castaniu profund foarte mari, cu margini ascuțite, separate de linii albe fine. Alte subspecii au petice mai mici, neregulate, cu margini estompate, care variază de la galben la aproape negru, cu mult mau mult alb intre ele. Desenul fiecărei girafe este constant tot timpul vieții şi poate ajuta alte girafe să-l recunoască, deși culorile tind să varieze odată cu anotimpul şi starea de sănătate.

Datorită înălțimii mari a girafei, aceasta trebuie să-şi depărteze picioarele anterioare şi chiar să şi le îndoaie de la genunchi. Când se află în poziție verticală, inima trebuie să pompeze sânge în sus la o presiune enormă pentru a ajunge la creier, dar când capul se apleacă pentru a bea, o serie de supape cu o singură cale reglează forța şi fluxul sângelui pentru a nu afecta creierul.

Giraffa camelopardalis

Areal: Africa

Lungimea: 3,8 – 4,7 m

Coada: 78 – 100 cm

Greutatea: 0,6 – 1,9 tone

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *