Flamingul de puna

Acest flamingo își trage denumirea comună de la habitatul său – „puna‘‘ este numele local al unui platou andin înalt. Hrana sa constă în dialomee – alge microscopice care abundă în lacurile sărate. Se hrănește în timpul zilei în apele puțin adânci, înaintând încet cu ciocul afundat doar puțin sub suprafața apei.

Diatomeele sunt filtrate din apă in cioc şi înghițite. Acest flamingo prezintă o varietate de semnale sonore, atât atunci când se hrănește, cât şi când zboară. Este unul dintre cei 3 flamingi sud-americani, ceilalți doi fiind flamingul chilian (Phoenicopterus chilensis) şi flamingul andin (Phoenicoparrus andinus).

Toate cele 3 specii pot fi întâlnite împreună în lacurile sărate, la altitudini de peste 3 000 m. Majoritatea flamingilor de puna migrează la altitudini mai joase iarna, dar unii rămân pe lacurile unde sunt izvoare termale calde. Curtatul şi obiceiurile de hrănite ale acestei păsări sunt asemănătoare celor ale flamingului roşu.

Cu populația sa mică şi răspândirea localizată, flamingul de pună este vulnerabil la orice îi afectează succesul său de reproducere. Timp de secole, ouăle sale au fost adunate de popoarele andine pentru hrană, ceea ce poate explica numărul său redus din prezent. Această pasăre este acum protejată de paznici la unul din cele mai importante locuri de reproducere. Poluarea este, de asemenea, o potențială amenințare, deoarece ar putea periclita rezervele de hrană ale flamingului.

Phoenicoparrus jamesi

Areal: V Americii de Sud

Înălțimea: 1,1 m

Greutatea: 2 kg

Penajul: La fel la ambele sexe

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *