Despre rinoceri

Cu corpul lor uriaș, pielea golașa, uneori cutată, membrele relativ scurte şi botul cu corn, rinocerii sunt aproape ca niște dinozauri la înfățișare. Ei trăiesc în savanele africane şi în pădurile tropicale şi subtropicale, precum şi în preriile mlăștinoase din Asia. Deși sunt adesea considerați agresivi – atacă pentru a speria un intrus -, sunt în general timizi. Toate cele 5 specii sunt în pericol, dar 3 sunt pe cale de dispariție. Au nevoie de o rație zilnică de hrană enormă (iarbă sau tulpini, ramuri şi frunze) pentru a-şi susține corpul masiv.

Anatomie

Rinocerii sunt animale mari, cu construcție masivă – rinocerul alb poate cântări până la 2,3 tone. Specia întâlnită în Asia își susține corpul masiv cu membrele groase, dar specia de rinocer african are membre surprinzător de zvelte şi poate alerga cu viteze de până la 45 km/h. Fiecare picior are trei degete, fiecare cu o copită.

Capul mare prezintă unul sau două coarne (în funcție de specie) pe bot. În locul unui miez osos (cum au coarnele bovinelor şi rudelor acestora, de exemplu), coarnele sunt alcătuite în întregime din cheratină – o proteină dură întâlnită şi în structura părului şi a unghiilor -, iar cornul se află situat pe o zonă înăsprită a craniului (şi nu pornește direct din craniu).

Rinocerii au o piele groasă de până la 2 cm, iar părul de pe corp este de regulă puțin vizibil (deși toate speciile au smoc la coadă şi ciufuri la urechi). Rinocerii asiatici au o piele foarte cutată, având aspectul platoșelor unei armuri. Dintre toate simțurile, mirosul este cel mai puternic, deși urechile mobile şi tubulare au un auz bun. Ochii însă sunt mici şi rinocerii au o vedere slabă.

Sisteme sociale

Deși rinocerii sunt în special solitari, puii pot călători în perechi, femelele rinocerilor albi formează uneori grupuri, iar rinocerii indieni împart un eleșteu unde se îmbăiază fără agresiune. Masculii adulți din toate speciile tind să-şi apere teritoriul; nu şi femelele însă.

Masculii mai puternici ai rinocerului indian au uneori un habitat natural care se suprapune peste cele ale mai multor femele şi este marcat prin grămezi de bălegar de până la 1 m înălțime. Masculii mai slabi împart domeniile masculilor mai puternici, dar nu încearcă să se împerecheze. Când se întâlnesc doi masculi puternici, se pot lupta folosindu-se de incisivii inferiori ca niște colți. Multe asemenea conflicte se sfârșesc cu moartea unuia din combatanți.

Rinocerul alb, ca şi specia indiană, folosește şi el un sistem de tip „mascul puternic/mascul slab“. Masculii puternici conduc activ femelele în teritoriile lor şi apoi nu le lasă să plece. Rinocerii negri însă au teritorii mai puțin definite. Se cunosc prea puține despre comportamentul social al rinocerului javanez sau al celui din Sumatra.

Conservare

Întreaga familie a rinocerilor este listată de CITES, în principal deoarece cornul rinocerului valorează literalmente greutatea sa în aur. În China, este transformat în pulbere şi folosit ca medicament considerat antipiretic, iar în Yemen, coarnele sunt cioplite pentru fabricarea mânerelor pumnalelor tradiționale.

Acești doi factori sunt în special responsabili pentru scăderea drastică a populațiilor de rinoceri (există un mit potrivit căruia cornul de rinocer este folosit pe scară largă ca afrodiziac): rinocerii numără acum doar aproximativ 12 000 de indivizi. Toate speciile de rinoceri sunt protejate, dar acest lucru s-a dovedit în mare parte ineficient datorită pierderii habitatelor şi braconajului.

Rinocerii au un aspect greoi, stângaci, dar sunt extrem de puternici şi au musculatura bine dezvoltată. Dacă este deranjat, un individ precum un rinocer negru poate ataca la viteze de 45 km/h. Chiar şi la viteze mari, poate face schimbări rapide de direcție.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *