Despre maimuţe

Acest grup mare, diversificat, este împărțit în 2 subgrupuri mari, separate geografic: maimuțele din Lumea Veche (specii mai mari, precum babuinii, si maimuțele colobus şi langurii) şi din Lumea Nouă (precum tamarinii şi maimuțele-păianjen), care se disting în principal după forma nasului. Trăiesc în pădurile de la tropice.

Majoritatea au fețe scurte, plate, asemănătoare celor umane, deși babuinii si mandrilii au bot ca de câini. Multe specii sunt amenințate de pierderea habitatului, iar macacul rhesus este folosit pe scară largă în cercetările de laborator.

Anatomie

Maimuțele sunt caracterizate de un piept plat, un nas păros, un creier relativ mare, un maxilar inferior relativ adânc şi canini ascuțiți. Deși sunt patrupede, sunt capabile să stea în șezut în poziție verticală (şi ocazional pot sta în picioare), astfel încât mâinile abile sunt libere pentru sarcini de manipulare (precum culegerea fructelor). Au mâini şi picioare cu care apucă, fiecare cu 5 degete.

Picioarele lor sunt puțin mai lungi decât brațele – mult mai lungi la speciile săritoare, precum colobus roșu, care au, de asemenea, o coloană vertebrală lungă, flexibilă. Maimuțele au şi o coadă care este de obicei mai lungă decât corpul, deși la unele specii este mică şi nedezvoltată.

Câteva specii, precum maimuțele-păianjen, au coadă prehensilă, uneori cu o zonă golașă la capăt, cu pliuri şi încrețituri care măresc frecarea în scopul prinderii. Coada poate fi folosită şi ca organ de echilibrare şi pentru a indica unele gesturi sociale.

Există mai multe diferențe anatomice între maimuțele din Lumea Veche şi din Lumea Nouă. Maimuțele din Lumea Veche, mai îndeaproape înrudite cu maimuțele superioare decât maimuțele din Lumea Nouă, au septul nazal îngust şi nările orientate în față sau în jos. Maimuțele din Lumea Nouă au septul nazal lat şi nările orientate în lateral. Maimuțele din Lumea Veche au pe crupă pernițe tari pentru șezut, care lipsesc la maimuțele din Lumea Nouă.

Grup de maimuțe păianjen

Grupuri sociale

Maimuțele din Lumea Nouă au o mare varietate de organizări sociale. Marmosetele, de exemplu, trăiesc de obicei în grupuri alcătuite dintr-o pereche monogamă şi puii lor care încă nu au ajuns la maturitate şi care ajută la creșterea celor mai mici pui. Maimuțele veveriță, pe de altă parte, trăiesc in grupuri foarte mari, uneori de peste 100 de membri, cu multe femele şi câțiva masculi. Maimuțele-păianjen trăiesc în comunități mari care se împart în grupuri mai mici cu alcătuire variabilă atunci când caută hrana.

Prin contrast, maimuțele din Lumea Veche prezintă de obicei doar 2 tipuri de organizare socială: babuinii şi macacii trăiesc în grupuri mari, cu mai mulți masculi; mandrilul, drilul, gelada, cercopitecii şi majoritatea langurilor trăiesc în „haremuri-, cu un mascul adult şi câteva femele. În toate grupurile sociale de maimuțe, relațiile sunt in mod normal foarte strânse, iar îngrijirea corporală este un liant social important. Cu toate acestea, masculii din unele specii, precum babuinii, duc lupte furibunde pentru dominație cu caninii lor lungi, ascuțiți.

Inteligență

Maimuțele sunt mamifere inteligente, învață repede, sunt curioase şi au o memorie excelentă. Aceste abilități le-au ajutat să aibă succes într-o diversitate de habitate, în care trebuie să învețe (de exemplu) ce pot mânca şi apoi să țină minte când şi unde să găsească mâncarea din nou.

Maimuță veverița jucându-se