Despre porci

În ciuda reputației de lacomi, porcii sălbatici mănâncă rareori prea mult şi sunt animale inteligente şi adaptabile. Membrii familiei porcilor – care include, de asemenea, porcii cu negi, mistreții şi babirusa – sunt omnivori (şi nu doar erbivori) şi se caracterizează printr-un corp sub formă de butoi, picioare neobișnuit de subțiri, gât scurt şi cap mare.

Aceștia se întâlnesc în păduri şi prerii peste tot în Africa şi Eurasia şi au fost introduși cu succes în Australia, Noua Zeelandă şi America. Babirusa şi porcul pigmeu sunt în pericol de dispariție din cauza distrugerii habitatelor. Aproape toți porcii domestici se trag din mistrețul sălbatic.

Anatomie

Una din trăsăturile cele mai interesante ale anatomiei unui porc este râtul, care are un disc cartilaginos în vârf, care închide nările. Discul este susținut de un os mic (prenazal), care nu există la nici un alt mamifer, şi este folosit ca buldozer când scotocește după hrană.

Majoritatea speciilor au canini superiori şi inferiori care cresc in afară şi in sus formând colți. Vârfurile caninilor inferiori se uzează de partea inferioară a caninilor superiori. La babirusa însă, colții superiori ai masculului cresc prin pielea feței şi apoi se curbează înapoi.

Femelele porcilor au canini mai mici (femelele de babirusa nu au deloc canini). Porcii au picioare despicate. Două copite mari, aplatizate susțin greutatea animalului, dar pe teren moale, cele două copite laterale mai scurte pot atinge pământul şi ajuta la distribuirea greutății.

Porcii au pielea groasă, cu păr care este fie lung şi zburlit (ca la mistreţul sălbatic), fie rar (ca la babirusa). Majoritatea speciilor au coamă pe spatele gâtului. Coada este subţire, răsucită, mobilă şi de obicei cu un smoc de păr rar.

Modul de luptă

Colții lungi ai masculilor folosesc la apărarea împotriva prădătorilor şi la confruntarea cu alţi masculi pentru statut social sau partenere. Porcii manifestă două stiluri de luptă distincte: lateral şi cap în cap.

În conflictul lateral, combatanții îşi sfâșie umerii unul altuia. Acest stil de luptă este practicat de porci precum mistrețul sălbatic care au o față lungă şi îngustă, nu au negi faciali şi au colţi mici. Porcii cu capul lat, craniu gros, colţi lungi şi negi faciali (pentru protecție împotriva rănilor) – precum porcii alergători (facocerii) şi porcii de pădure uriaşi -tind să lupte cap în cap.

Grupuri familiale

Porcii trăiesc în turme (familii alcătuite dintr-o scroafă şi puii ei), care comunică prin guițături şi grohăituri. Masculii se alătură acestor turme în timpul sezonului de împerechere. Porcii sunt singurele mamifere copitate care au mai mulți purceluși în loc de unul sau doi pui (doar babirusa are doi).

Pecari

Deşi cele trei specii de pecari formează împreună o familie (Tayassuidae) separată de cea a porcilor, cele două grupe sunt strâns înrudite. Pecari diferă de porci având canini scurți orientați în jos şi nu în sus, o singură copită laterală (în loc de două) la fiecare membru posterior, o coadă extrem de scurtă, o glandă specială pe suprafața superioară a dosului şi un stomac mai complex (3 camere).

Pecarii trăiesc în turme mixte foarte mari. Aceste unități sunt neînfricate şi atacă chiar şi felinele mari. Pecarii se întâlnesc mai ales in zonele de pădure din sud-vestul SUA până în America Centrală şi nordul Argentinei. Pecari Chacoan este foarte vânat şi se află în pericol de dispariție.

Grup de mistreți sălbatici

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *