Despre marsupiale

Ca şi celelalte mamifere (cu excepția monotremelor), marsupialele nasc pui vii şi au mameloane prin care-i hrănesc cu lapte. Sunt diferite de celelalte specii de mamifere care nasc pui vii (denumite mamifere placentare), prin faptul că nasc când embrionul se află într-un stadiu incipient de dezvoltare, şi îşi hrănesc nou-născuții cu lapte şi nu prin placentă. Prezintă o diversitate uimitoare, incluzând cangurii, oposumii şi bandicoot.

Marsupialele australiene, datorită absenţei speciilor concurente, s-au diversificat şi au devenit insectivore, carnivore şi erbivore specializate. În America de Sud, marsupialele sunt mici, majoritatea arboricole; numai o specie, oposumul comun, s-a răspândit şi în America de Nord. Marsupialele trăiesc intr-o diversitate impresionantă de habitate, de la deşert la pădurea tropicală.

Anatomie

Ca aspect, marsupialele sunt extrem de variate, desi multe dintre ele au picioarele dinapoi lungi (de exemplu, cangurii) şi boturi alungite; aproape toate au ochi şi urechi mari. Femelele au un tract reproducător unic, „dublu”, iar la unii masculi penisul este bifurcat. Testiculele se află într-un scrot suspendat, cu o tulpină lungă, subţire, care se balansează în faţa penisului.

Pe lângă sistemul reproducător marsupialele mai diferă de mamiferele placentare şi prin faptul că au un creier relativ mai mic, fără corpul calos (tractul nervos care unește cele două emisfere cerebrale). Grupa care este alcătuită din canguri, oposumi, wombaţi şi koala, precum şi grupa care este alcătuită din bandicoot au o dispunere numită sindactilie: al doilea şi al treilea deget de la picioarele din spate sunt lipite, formând un singur deget cu 2 gheare.

Sistemul reproducător la femele

Spre deosebire de mamiferele placentare, care au un singur uter şi un singur vagin (în extrema dreapta), femelele de marsupiale au un sistem dublu cu 2 utere, fiecare cu propriul vagin lateral (dreapta). Puiul este născut printr-un canal de naştere separat, central. La unele marsupiale, acest canal se formează înainte de fiecare naştere. La altele, el rămâne după prima naştere (dar uneori se umple cu ţesut conjunctiv).

Deplasare

Deşi majoritatea marsupialelor fug sau gonesc, există câteva variaţii. De exemplu, wombaţii merg legănat, în timp  ce koala şi oposumii se cațără. Cangurii şi wallabi țopăie pe picioarele lor posterioare lungi, folosindu-și degetul prelung din mijloc ca un segment suplimentar al membrului. Deși săritul la viteză mică necesită mai multă energie decât alergatul în patru labe, la o viteză de peste aproximativ 1,8 m pe secundă, speciile mai mari încep să economisească energie. Aceasta se datorează faptului că energia este acumulată în tendoanele labei piciorului, iar coada grea se balansează în sus şi în jos ca un pendul, asigurând energie cinetică.

Planare

Unii oposumi, cunoscuți sub denumirea de planoriști, au o membrană între picioarele dinainte şi cele dinapoi, pe care o folosesc ca pe o parașută.

Începutul vieţii

Puii marsupialelor se nasc intr-o stare aproape embrionară, după o gestaţie foarte scurtă (de numai 12 zile la unele specii de bandicoot). Nou-născutul își croiește drum până la unul din sfârcurile mamei, de care rămâne prins câteva săptămâni. Speciile mai mari fac câte un singur pui, dar micile pisici marsupiale şi dunnart fată până la 8 pui.

La multe specii de  cangur, femela se împerechează ȋn timp ce este gestantă, dar noul embrion rămâne latent până când puiul dinainte părăsește buzunarul ventral.

Urs Koala cu pui

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *