Despre lilieci

Liliecii sunt singurele mamifere care au aripi batante adevărate şi capacitatea de a zbura (spre deosebire de lemurienii zburători, de exemplu, care planează). Membrana aripilor de liliac (patagiu), o prelungire a pielii de pe spate şi abdomen, oferă un grad ridicat de manevrabilitate în zbor. Deschiderea aripilor variază mult, de la peste 1,5 m la marele liliac frugivor la 15 cm la liliacul pitic din Thailanda.

Peste jumătate din specii folosesc ecolocația pentru a prinde prada şi pentru a naviga noaptea. Ordinul Chiroptera este uriaș şi include aproape un sfert din toate speciile de mamifere, fiind depășit numeric doar de cel al rozătoarelor. Liliecii sunt comuni în habitatele tropicale şi temperate, dar nu sunt întâlniți în medii prea reci pentru a întreține o sursă de hrană, precum regiunile polare.

Anatomie

Probabil cea mai distinctivă trăsătură a liliecilor este aripile lor, alcătuite dintr-un strat dublu de piele întinsă ȋntre partea laterală a corpului şi cele 4 degete elongate de la fiecare membru superior. Între aceste 2 straturi se află vase de sânge şi nervi. Pentru ca brațele să poată fi folosite ca aripi este nevoie de un sprijin suplimentar, oferit de caracteristici precum vertebrele sudate, coastele aplatizate şi clavicula puternică.

Sternul (osul pieptului) are o creastă centrală de care sunt prinși mușchii mari folosiți la baterea ȋn jos a aripii. La majoritatea speciilor este prezent un deget mare scurt, cu gheară, ȋn punctul ȋn care se unesc degetele, şi un pinten cartilaginos (calcar) ȋn partea interioară a încheieturii gleznei care ajută la întinderea membranei cozii.

Brațele, picioarele şi degetele mult elongate ale liliacului oferă cadrul pentru aripi. Picioarele liliecilor au fost rotite cu 1800 astfel încât genunchiul şi laba piciorului să se îndoaie în direcție opusă faţă de genunchiul şi laba din spate a altor mamifere.

Ecolocaţie

Toate microchiropterele folosesc ecolocația. Când este utilizat ȋn zbor, acest sistem de navigație le face să fie vânători formidabili. În laringe sunt produse sunete (clicuri), emise prin nas sau gură, şi direcționate sau focalizate de potcoavă (dacă există). Odată ce clicurile sunt reflectate înapoi de un obiect, ecoul este preluat de urechile sensibile ale liliacului. Timpul necesar pentru receptarea ecoului dezvăluie dimensiunea şi locul obiectului aflat în calea liliacului.

Ecolocația la lilieci

Căutarea hranei şi alimentaţia

Mulți lilieci se hrănesc cu insecte: unele specii le caută prin tufișuri şi copaci, în timp ce altele zboară pe deasupra coronamentului pădurii ca să prindă insectele care zboară mai sus. Un liliac poate mânca sute de țânțari într-o singură noapte (astfel reducând incidența malariei la alte animale). Câteva specii de lilieci se hrănesc cu fructe, şi unii își folosesc limba lungă pentru a mânca polen şi nectar.

Liliecii-vampir își folosesc dinții ascuțiți pentru a face mici incizii în pielea unui animal în timp ce acesta doarme, iar apoi beau sângele. Liliecii carnivori vânează șopârle şi broaște, liliecii care se hrănesc cu peşte îşi folosesc ghearele încârligate de la picioarele puternice pentru a prinde pește.

Liliac vampir

Culcuşul

Liliecii se adună adeseori în număr mare într-un loc, care poate fi o grotă, acoperișul unei clădiri vechi sau un copac scorburos. Toate locurile de dormit trebuie să asigure protecția împotriva animalelor de pradă, căldurii soarelui, temperaturilor scăzute ale iernii (culcușurile de hibernare) şi împotriva ploii.

Liliecii de bambus sunt suficient de mici ca să se cuibărească în tulpinile goale ale unei plante, în timp ce unele specii de lilieci-potcoavă mușcă din pețiolul frunzei astfel încât aceasta să se încline în jos, formând un cort în jurul lor. Nu este pe deplin înțeles de ce se adună liliecii în număr atât de mare; cu toate acestea, la sfârșitul hibernării, liliecii care trăiesc în colonii cântăresc adesea mai mult decât speciile care nu trăiesc astfel.

Conservare

În pofida faptului că au foarte puțini prădători naturali, populațiile de lilieci au scăzut în ultimii ani. Pe plan global, principala cauză este pierderea habitatelor adecvate, deoarece, de exemplu, regiunile împădurite sunt distruse și clădirile vechi sunt transformate. Pentru a afla mai multe despre lilieci şi pentru a sprijini eforturile de conservare, oamenii de știință pot dota liliecii, cu zgărzi cu radiotransmiţătoare şi le pot monitoriza mișcările.

Liliecii sunt protejați prin lege în întreaga Europă şi în unele părți ale Americii de Nord. Cu toate acestea, în multe țări din lumea întreagă încă nu li se asigură nici un fel de protecție.

Liliac în captivitate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *