Despre insectivore

Aceste animale mici, majoritar nocturne, au o alimentație care constă în principal din nevertebrate – insecte, păianjeni şi viermi. Anatomia insectivorelor diferă în funcție de specie şi modul de viață, dar în general au ochi şi urechi mici, şi boturi bine dezvoltate. Unele specii sunt terestre, precum aricii; altele, precum cârtițele, sunt adaptate pentru săpat; altele sunt semiacvatice, precum tenrecul cu labe palmate. Trei dintre aceste familii – aricii şi gimnurele; cârtițele, cârtițele-chițcani si desmanii; şi șoarecii de câmp – sunt răspândite în mare parte a lumii. Celelalte familii – solenodonii, tenrecii si chițcanii-vidre, și cârtițele aurii – sunt mult mai localizate.

Anatomie

Multe specii de insectivore sunt caracterizate de un bot mobil, lung, subțire, 5 degete cu gheare la fiecare membru şi dentiție foarte primitivă. Au forme diferite ale corpului, principalele 3 fiind: alungită (chițcanii-vidre şi gimnurele), cilindrică (cârtițele) şi îndesată (aricii şi tenrecii). Insectivorele sunt considerate printre cele mai primitive mamifere – şi-au păstrat multe caracteristici ale strămoşilor lor, precum un creier mic cu puține circumvoluțiuni și testicule care nu coboară într-un scrot. Insectivorele se deplasează de obicei punând talpa și călcâiul pe sol în același timp – mod de deplasare cunoscut sub numele de mers plantigrad.

Tipuri de blană

Unele specii, precum tenrecul dungat, au țepi defensivi presărați printre perii de pe corp. La arici, acest mecanism este și mai bine dezvoltat. Prin contrast, cârtița europeană are blană scurtă, cu firele foarte apropiate, care se așază la fel de bine ȋn orice direcție. Aceasta o ajută să se miște liber fie înapoi, fie înainte, prin tunelurile sale subterane.

Simțuri

Deși insectivorele au de obicei urechi mici şi ochi minusculi, își pot localiza prada cu ușurință folosindu-și mirosul fin. Cârtițele, de exemplu, trăiesc sub pământ, unde vederea şi auzul nu sunt la fel de importante ca și capacitatea de a mirosi și de a pipăi. Prin urmare, nu au ureche externă, iar ochii sunt ascunși în blană. În schimb, au un bot extrem de tactil, o capacitate mare de a detecta mirosuri și mulți peri senzoriali. Cu toate acestea, aricii se bazează mai ales pe auz. Se consideră că unele specii de șoareci de câmp au capacități de ecolocație, ceea ce înseamnă că se pot orienta sau pot vâna emițând sunete care ricoșează de obiectele sau de celelalte animale pe care le întâlnesc.

Cârtița europeană

Hrănire

În pofida denumirii de „insectivore“, hrana acestor mamifere nu se limitează la insecte (iar insectivorele nu sunt singurele mamifere care mănâncă insecte) – diverse specii consumă o mare varietate de plante şi animale. Chițcanii de apă, de exemplu, se hrănesc cu mici pești, broaște şi crabi, în timp ce aricii de deșert consumă ouă de pasăre, mici vertebrate şi scorpioni. Multe insectivore sunt adaptate la o alimentație specializată. De exemplu, nasul extrem de mobil, articulat al unui solenodon şi corpul zvelt al unei gimnure le permit ambelor specii să caute hrană în spații înguste.

Vidre hrănindu-se

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *