Despre elefanţi

Cele mai mari animale terestre – masculul elefantului african poate atinge 4 metri şi aproape 10 tone – elefanții se caracterizează prin membre ca niște stâlpi, corp solid cu o spinare curbată convex, urechi mari (relativ mai mici la elefanții asiatici) şi cap masiv cu o trompă lungă şi mobilă.

Elefanții africani şi asiatici trăiesc în savană şi în pădurile luminoase; elefanții de pădure africani (care au primit recent statutul de specie) trăiesc mai ales în pădurea tropicală umedă africană (rareori în savană). Elefanții trăiesc cam 60 de ani – mai mult decât orice alte mamifere cu excepția oamenilor. Masculii (şi femelele într-o mai mică măsură) cresc tot timpul vieții: masculii de 50 de ani sunt vizibil mai mari decât cei de 20.

Anatomie

Poate cea mai distinctivă caracteristică este trompa, o elongație flexibilă a buzei superioare şi a nasului, care este alcătuită din mii de perechi de mușchi. Este folosită ca un „al cincilea membru” pentru a smulge iarba, a rupe crengi, a ridica buștenii sau a împroșca apă sau praf.

De asemenea, foarte vizibili sunt colții (incisivii superiori), mari, groși şi încovoiați la majoritatea elefanților masculi; femelele au colți mai mici (la femelele elefanților asiatici nu depășesc buza). Scheletul este alcătuit din oase masive şi groase, care sunt capabile să susțină imensa greutate a animalului.

Craniul este umplut cu celule de aer pentru a ușura greutatea oaselor. Incisivii lungi (colții) au alveole adânci, orientate în jos. Maxilarul inferior are o bărbie ca un cioc care, spre deosebire de majoritatea mamiferelor, se deplasează pe orizontală în timp ce mestecă.

Elefanții africani au două vârfuri (excrescențe) opuse, ca niște degete, la extremitatea trompei; elefanții asiatici au unul singur. Excrescențele sunt folosite pentru a culege obiecte mici.

Pentru a-şi menține pielea sănătoasă, elefanții africani fac zilnic o baie în praf. Praful este aspirat în trompă, care este o prelungire tubulară a buzei superioare. Praful acționează ca un filtru solar, protejând  pielea elefantului de razele directe ale soarelui. Praful este şi un bun „insecticid”, împiedicând insectele să muște pielea sensibilă. Elefantul suflă praful prin trompă, depunându-l pe spate şi pe cap. Pentru sănătatea pielii, băile periodice în praf sunt la fel de importante ca băile în apă.

Urechile mari, sub formă de evantai, care conțin o rețea de vase sangvine, se află în continuă mișcare pentru a ajuta la pierderile de căldură. În demonstrațiile agresive, urechile sunt larg desfăcute în lateral. Pielea este groasă, cu încrețituri fine şi cu păr rar.

Hrănire

Elefanții au dinți în fâlci, mari şi zimțați (molari şi premolari) pentru a face față dietei lor grosiere alcătuite din scoarță de copac, frunze, ramuri şi iarbă (elefanții de pădure africani se hrănesc şi cu fructe). Când se hrănesc, elefanții cauzează pagube enorme: iarba este smulsă în smocuri, crengile sunt rupte, scoarța este jupuită, iar arborii mai mici sunt uneori smulși din rădăcină. Unele zone au alternat de la ținuturi împădurite închise la savană deschisă, în funcție de numărul de animale care trăiau acolo.

Elefanții au adesea nevoie să-şi completeze dieta cu multă sare. Puii învață de la membrii mai în vârstă ai turmei unde să găsească sare afânând fragmente de sol bogat în sare cu colţii lor lungi. Elefanții se folosesc de trompa mobilă pentru a rupe crengi. Un adult are nevoie de circa 160 kg de hrană zilnic.

Grupuri sociale

Elefanții trăiesc în grupuri familiale formate din cea mai în vârstă şi mai experimentată femelă (matriarha) şi alte femele de diverse vârste (împreună cu puii lor). Pentru protecție sau când se hrănesc în zone cu vegetație bogată, mici turme de elefanți africani se pot aduna în grupuri alcătuite din mai multe sute de indivizi.

Elefanții de pădure africani şi elefanții asiatici trăiesc doar în mici grupuri familiale. Masculii însă se adună în turme doar când o femelă este receptivă sexual; altminteri, sunt fie solitari (masculii mai în vârstă), fie trăiesc în grupuri de celibatari (masculii tineri). Masculii elefanților asiatici adulți au o perioadă anuală de excitare sexuală, numită rut (masculii elefanților africani trec printr-o stare echivalentă, despre care se cunosc mai puține).

Conservare

Elefantul asiatic se află în pericol de dispariție datorită rivalității cu oamenii. Deși aceasta devine o problemă şi pentru elefanții africani, adevăratele pagube aduse populațiilor de elefanți africani au fost produse de vânătoare – colții elefanților sunt o sursă majoră de fildeș.

Deoarece gestația elefanților este de aproximativ 22 de luni, efectivul acestora se regenerează lent. În 1989, arderea aprobată de guvern a rezervelor de fildeș din Kenya a trimis un mesaj clar că nu va mai fi tolerat comerțul cu fildeș.

În 1990, vânzarea internațională de fildeș a fost interzisă, dar cererea rămâne, în ciuda preocupărilor legate de braconaj, vânzările controlate au fost reluate în 1997 în 3 țări africane și o parte din venituri sunt folosite in scopuri de conservare.


Puii de elefant sunt protejați de prădători şi de alte pericole de toți membrii turmei, care sunt de regulă rude de sânge.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *