Despre mamiferele cetacee

Cetaceele – balenele, delfinii şi marsuinii – sunt probabil cele mai specializate dintre toate speciile de mamifere, cu corpul lor ca de pește, fără păr, un membru anterior ca o înotătoare şi membre posterioare vestigiale (care se găsesc în peretele corpului). Cu toate acestea, sunt mamifere veritabile: respiră aerul prin plămâni şi au glande mamare cu care își alăptează puii.

Cetaceele, care pot fi împărțite în balene cu fanoane (precum balena cu cocoașă şi balena cu spatele drept) şi balene cu dinți (precum delfinii şi marsuinii), se găsesc în toate mările lumii, iar unele specii trăiesc în râuri tropicale şi subtropicale. Multe specii, printre care balena albastră, au fost vânate în număr atât de mare încât sunt amenințate cu dispariția.

Anatomie

Cetaceele au corpul fără păr, aerohidrodinamic, pentru a diminua turbulențele din apă. Proeminențele exterioare sunt reduse la esențial: înotătoare pentru direcție, o coadă cu 2 părți orizontale, fără oase (peștii au aceste 2 jumătăți ale cozii verticale), şi de obicei o aripioară dorsală pentru stabilitate. Chiar şi organele genitale sunt ascunse în pliuri. Alte adaptări la viața subacvatică includ un strat gros de untură (grăsime şi ulei) sub piele, care păstrează căldura corpului, și oase ușoare, spongioase, pline cu ulei.

Respiră printr-o deschidere (balenele cu dinți) sau 2 (balenele cu fanoane) – nări musculoase situate de obicei în partea de deasupra a capului. Balenele cu dinți au creierul relativ la fel de mare ca al primatelor şi sunt cunoscute pentru inteligența lor. Balenele cu fanoane au un creier relativ mai mic.

La cetacee, principala forță propulsoare este generată de mișcarea în sus şi în jos a cozii. Această mișcare este suficient de puternică pentru ca o balenă, să-şi poată împinge două treimi din corp afară din apă când sare.

Balena cu fanoane

În loc de dinți, o balenă cu fanoane are 130-400 de fanoane cornoase pe fiecare latură a maxilarului superior. Marginea interioară a fiecărui fanon are țepi folosiți pentru a cerne hrana.

Fanoanele unei balene albastre

Balena cu dinți

Dinții grupului de balene cu dinți sunt simpli, conici şi numeroși la multe specii. Maxilarele pot fi prelungite, formând un cioc, după cum se observă la delfini.

Simțuri

Cetaceele au un auz extraordinar de sensibil. Vederea este destul de bună – sub apă este excelentă până la aproximativ 1 m, iar în aer până la 2,5 m, dar perceperea culorilor este foarte limitată. Unele specii pot privi cu ambii ochi înainte, deasupra sau în spatele lor, iar unele îşi pot mișca ochii independent.

Totuși, unii delfini de apă dulce sunt aproape sau complet orbi. Membrii grupului balenelor cu dinți produc clicuri de înaltă frecvență pentru ecolocație şi pot comunica folosind o gamă largă de sunete perceptibile de oameni. Alte cetacee folosesc o diversitate de sunete cântate, dar acestea nu sunt la fel de bine studiate. Cetaceele nu au simt olfactiv.

Reproducere

Unele balene, inclusiv balenele cu înotătoare (precum balena cu cocoașă), se înmulțesc iarna. Migrează din locurile de hrănire de vară din mările polare în apele tropicale (de obicei în jurul grupurilor de insule sau aproape de țărm), unde dau naștere la pui și apoi imediat rămân gestante din nou. Primăvara se întorc în apele mai reci pentru a se hrăni.

Alte balene se pot înmulți într-un anumit sezon, dar nu migrează pentru a o face. La toate cetaceele copulația este foarte scurtă. Penisul masculului, care are formă de S, este ținut înăuntrul peretelui corpului. Devine erect nu prin umplerea cu sânge, ci prin îndreptare prin acțiunea mușchilor. După ce naște, mama (şi la unii delfini alţi membri ai turmei) îl ajută pe nou-născut să iasă la suprafață pentru a respira pentru prima oară.

Supraviețuire sub apă

Deși toate cetaceele respiră aer, ele sunt capabile să rămână sub apă perioade îndelungate, revenind la suprafață numai pentru a expira (sufla aerul). Pentru a rămâne sub apă, ritmul cardiac se reduce la jumătate. De asemenea, presiunea apei împinge în interior sângele din vasele din apropierea pielii – iar acesta poate hrăni organele vitale.

Presiunea apei comprimă plămânii, ceea ce împinge aerul în trahee şi în căile nazale, unde o parte din acesta este absorbit de secreții de spumă de-a lungul peretelui tractului respirator. Unele balene cu dinți se scufundă la adâncimi mari în căutarea prăzii.

Balena cu cocoașă mâncând krill

Conservare

Balenele au fost vânate de oameni în întreaga istorie, pentru came, oase şi untură. În secolul XX, odată cu declanșarea vânătorii intensive şi cu apariția noilor tehnologii, precum balenierele, numărul de specii a scăzut dramatic.

Totuși, Comisia Internațională pentru pescuitul balenelor a interzis vânarea anumitor specii în 1966, iar acestea s-au mai redresat într-o anumită măsură. Vânătoarea comercială de balene a fost interzisă complet în 1986. Cea mai gravă amenințare pentru cetaceele mai mici este constituită de înecarea în urma prinderii în plasele de pescuit.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *