Despre cămile

Camelidele – Cămilele şi speciile înrudite – au picioare lungi si zvelte şi un mers caracteristic numit buiestru, prin care picioarele anterioare şi posterioare de pe aceeași parte se deplasează în față împreună într-o mișcare legănată. Dintre camelidele din Lumea Veche – cămilele – doar o singură specie (cămila bactriană, de la zona de graniță dintre vestul Chinei şi Mongolia) mai supraviețuiește acum în sălbăticie.

O cămilă poate bea până la un sfert din greutatea sa odată şi poate stoca apa timp de câteva zile. Membrii din Lumea Nouă ai acestei familii, guanaco şi vicunia, se întâlnesc în sălbăticie în America de Sud; descendenții săi domestici, lama şi alpaca, au fost crescuți în Anzi din timpurile civilizației Inca. Toate camelidele domesticite sunt vitale pentru supraviețuirea oamenilor: le oferă păr, lapte şi transport.

Anatomie

Camelidele au cap relativ mic, gât lung şi subțire şi buză superioară despicată. Cămilele au fie o singură cocoașă (dromaderul), fie două cocoașe (cămila bactriană): acestea stochează grăsime care poate fi folosită când hrana lipsește. Toate camelidele au o haină groasă care le oferă izolare împotriva căldurii din timpul zilei şi căldură în timpul nopților mai răcoroase sau la altitudini mari.

Spre deosebire de alte mamifere copitate, camelidele își sprijină greutatea nu pe copite, ci pe părțile inferioare ale celor două degete de la fiecare picior, care sunt căptușite cu o perniță de grăsime. Aceasta este o adaptare la mersul pe sol nisipos.

Camelidele sunt unice între mamifere prin aceea că au hematocite ovale, posibil pentru ca aceste celule roșii să poată fi transportate prin tot corpul cu ușurință, chiar dacă sângele se îngroașă datorită deshidratării.

Interacțiune socială

În sălbăticie, camelidele formează grupuri dintr-un mascul dominant şi un harem de femele. Masculii în „exces” formează grupuri de „celibatari”. Dacă sistemele sociale ale camelidelor sud-americane nu au fost studiate prea detaliat, se cunosc mai multe despre modul în care interacționează cămilele unele cu altele. Ambele specii trec printr-un ritual elaborat şi dramatic când un mascul dominant se confruntă cu un pretendent.

Mai întâi, conducătorul haremului scrâșnește din dinți, își freacă de cocoașă o glandă din partea din spate a capului (sau de cocoașa din față în cazul cămilei bactriene), plesnește zgomotos din coadă lovind-o de crupă şi urinează pe membrele posterioare, partea dorsală şi coadă. Cei doi pășesc apoi unul lângă altul, îşi etalează profilurile înalte, cocoșate, şi scot un sac ca o vezică roșie (dulaa) din colțul gurii.

Sălbatice și domestice

Singura camelidă sălbatică din Lumea Veche este cămila bactriană (cu două cocoașe), deși efectivul său a scăzut în prezent până la doar 1 000-2 000 de indivizi. Este mai înaltă şi mai subțire decât corespondentul său domestic şi are cocoașe mai compacte şi mai ascuțite. Cămilele bactriene domestice sunt folosite la transport în regiunile reci din nordul Chinei până în Turcia.

Dromaderul a dispărut în sălbăticie, deși turme sălbatice trăiesc acum în centrul Australiei. Dromaderii domestici se întâlnesc în regiunile calde din nordul şi nord-estul Africii, Orientul Mijlociu şi nordul Indiei până în Kazahstan. Ca şi în cazul altor animale domestice, există diverse rase, dintre care una este crescută pentru viteză şi este folosită la cursele de cămile.

Lama este un animal domestic crescut ca urmaș al guanaco sălbatic şi este animalul de povară tradițional din Anzi. Alpaca este, de asemenea, o specie domestică, crescută pentru lâna de foarte bună calitate. în trecut, se credea că alpaca este tot un urmaș al guanaco, dar dovezile genetice actuale arată că este un urmaș al vicuniei, specie sălbatică cu lână fină, care trăiește la altitudini mari în Anzi.

Cămilele sunt bine adaptate la viața în zone cu climă caldă. Picioarele lor late oferă stabilitate pe nisipul deșertic si au gene lungi si nări ca niște fante ce se pot închide, care le oferă protecție în timpul furtunilor de nisip.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *