Despre carnivore de tipul urși

Familia urșilor include cel mai mare carnivor terestru din lume, ursul brun, care poate avea 3,5 m înălțime când se ridică în două labe. Urșii au o conformație masivă, craniu mare, picioare groase şi coadă scurtă. Se găsesc în toată Eurasia şi America de Nord, şi în unele regiuni ale nordului Africii şi ale Americii de Sud, mai ales în păduri. Spre deosebire de majoritatea carnivorelor, urșii se bazează în principal pe vegetație ca sursă de hrană.

Anatomie

Urșii sunt fie de talie mare, fie de talie medie, iar masculii sunt cu până la 20 la sută mai mari decât femelele. Deși ursul panda uriaș este o excepție notabilă, majoritatea urșilor au blana neagră, brună sau albă, şi mulți prezintă un marcaj alb sau galben pe piept. În pofida faptului că au un simț olfactiv bine dezvoltat, văzul şi auzul urșilor sunt mai puțin ascuțite, iar aceasta se reflectă în botul lor mare şi ochii şi urechile mici. Majoritatea urşilor şi-au pierdut funcţia carnasieră (de sfâșiere) a molarilor. În schimb, molarii sunt plați cu creste rotunjite, ceea ce-i face unelte eficiente pentru măcinarea vegetaţiei. Urşii au labe mari, puternice – o singură lovitură poate adesea ucide alt animal – şi gheare lungi, neretractile.

Deplasare

În comparație cu alte carnivore, urșii merg încet, fără grabă, călcând pe toate cele 5 degete, precum şi pe călcâie, care ating pământul (mers plantigrad). Cu toate acestea, se pot mişca şi repede dacă este nevoie. Când sunt ameninţaţi sau îşi apără teritoriul, mulţi urşi se ridică pe labele dinapoi ca să-şi mărească dimensiunile deja considerabile. Majoritatea urşilor sunt cățărători agili.

Hrănire

Alimentația majorității urșilor constă dintr-un amestec de carne (inclusiv insecte şi pește) şi materii vegetale (de la rădăcini şi lăstari la fructe şi nuci). Numai ursul polar se hrănește exclusiv cu carne, în vreme ce ursul panda uriaș (care este uneori inclus în aceeași familie cu panda roșu și ocazional grupat împreună cu familia ratonilor) este aproape complet erbivor. Deoarece urșii depind de plante mai mult ca alte carnivore, își petrec mai mult timp hrănindu-se. Cei mai mulți îşi caută hrana în timpul zilei.

Mulţi urşi, în special din regiunile reci, devin somnolenți iarna, când se retrag într-un bârlog pregătit şi trăiesc din rezervele de grăsime corporală. Această stare diferă de adevărata hibernare, care implică o scădere a temperaturii corpului. Puii sunt adesea născuţi în timpul acestei perioade de somnolență. Cum nu au blană, nou-născuții sunt extrem de vulnerabili şi profită de mediul confortabil creat de căldura corpului matern.

Numai două din cele opt specii de urs, ursul negru american şi ursul polar, nu sunt în pericol – şi aceasta datorită unor eforturi de protecție considerabile. Principalele amenințări la adresa urșilor sunt vânătoarea (în principal pentru vezica biliară, folosită în medicina tradițională, în special în China) şi distrugerea habitatului prin defrișarea terenurilor în scopul exploatărilor forestiere sau al înființării de așezări umane.

Când masculii de urs brun intră în conflict, încearcă adesea să se intimideze reciproc făcând în aşa fel încât să arate cât mai mari posibil, mormăind şi arătându-și dinții. Indivizii mai mici cedează de obicei în fața celor mai mari, dar dacă avertismentul este ignorat, au loc lupte veritabile, care duc adesea la răni grave sau la moarte.

Urșii pot fi animale agresive, în special când rivalizează în timpul sezonului de împerechere.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *