Despre carnivore de tipul feline

Cu corpul lor suplu şi musculos, simțurile ascuțite, dinții şi ghearele bine dezvoltate, reflexele ca de fulger şi coloritul de camuflaj, felinele sunt vânători model. Felinele sunt cele mai specializate dintre carnivore. Sunt neobișnuite prin aceea că toate speciile par incredibil de asemănătoare: diferențele dintre tigri şi pisicile domestice, de exemplu, sunt surprinzător de mici.

Drept urmare, clasificarea felinelor mai mici rămâne problematică: fie pot fi grupate împreună în genul Felis, fie pot fi subdivizate în mai multe gemui. Felinele se întâlnesc peste tot în Eurasia, Africa şi America (pisica domestică se întâlnește peste tot în lume), de la înălțimile alpine la deserturi. Numeroase specii trăiesc în păduri. Toate, cu excepția celor mai mari feline, sunt experte în cățărat şi câteva sunt înotători excelenți. Majoritatea sunt solitare.

Anatomie

Felinele au față rotunjită şi bot relativ scurt (dar cu o deschidere largă). Maxilarul inferior masiv le ajută să muște cu forță, iar caninii lungi sunt folosiți pentru a străpunge şi a apuca. Carnasierii, măsele modificate care taie oasele şi tendoanele, sunt foarte bine dezvoltați. Felinele suntt acoperite cu blană moale, care este adesea dungată sau pătată, şi au coadă păroasă, flexibilă şi de obicei lungă.

Au 5 degete la picioarele anterioare şi 4 la cele posterioare şi fiecare deget are o gheară curbată retractilă pentru apucarea prăzii. Ghearele sunt în mod normal retractate, ceea ce le ajută să le mențină ascuțite. Totuși, atunci când este necesar (când se cațără, de exemplu), acestea sar înainte printr-un mecanism asemănător unui briceag. Pernițele golașe de pe tălpi sunt înconjurate de păr, care le ajută să urmărească vânatul pe furiș.

Toate felinele sunt teritoriale şi se luptă dacă marcajele prin miros sau avertismentele vocale sunt ignorate. Urechile aplatizate indică frica, iar pupilele dilatate și dinții dezgoliți indică agresiune.

Simțuri

Toate felinele au simțuri ascuțite. Ochii mari, îndreptați înainte, le permit să aprecieze distanțele cu precizie. Pupilele se pot contracta până devin o crăpătură sau un mic orificiu (în funcție de specie) în lumină puternică şi se pot dilata mult asigurând o excelentă vedere nocturnă. Urechile sunt mari, mobile şi sub formă de pâlnie pentru a capta sunetele emise de pradă, în timp ce mustățile lungi, rigide şi extrem de sensibile, ajută la orientare şi la vânătoarea nocturnă.

Simțul mirosului este bine dezvoltat şi în cerul gurii există un organ de tip „miros-gust“, numit organul lui Jacobson, care detectează mirosurile sexuale. Secrețiile din glandele de miros din laici şi de pe frunte, de sub coadă şi dintre gheare, comunică informații despre vârstă și sex.

Tehnici de vânătoare

Dacă unele feline caută în mod activ prada, altele se ascund şi așteaptă victimele care trec. Numeroase folosesc o combinație a acestor două metode. În oricare din cazuri, blana felinei asigură de obicei camuflaj: dungile tigrului, de exemplu, îl camuflează în ierburile înalte, în timp ce numeroase specii de pădure sunt pătate, pentru a imita efectul razelor soarelui prin frunze.

Distanța la care o felină îşi urmărește prada variază de la o specie la alta. Felinele mai masive, cum sunt tigrii, preferă să urmărească tiptil şi să atace brusc; ghepardul folosește o viteză explozivă – de până la 110 km/h. Unele feline mici, precum servalul, vânează în iarba înaltă şi folosesc salturi bruște pentru a-şi surprinde şi scoate prada din ascunziș.

Felinele vânează orice animal pe care-1 pot prinde şi domina. Felinele mari sunt experte în prinderea prăzii mai mari decât ele şi sunt capabile să târască un stârv la o oarecare distanță într-un loc sigur unde să se hrănească. Felinele mai mici caută rozătoare şi păsări – unele, cum este pisica-pescar, intră în cursuri de apă şi scot pești.

Conservare

Există o criză de protecție în ceea ce privește felinele: întreaga familie i este listată de CITES, iar unele specii sunt pe cale de dispariție. Chiar şi leopardul – unul din marii supraviețuitori – este în pericol. Principala problemă este vânătoarea – fie pentru blană (a existat o creștere enormă a cererii de blană în secolul XX), fie pentru folosirea la medicamentele tradiționale (în fiecare an, cantități uriașe de oase de tigru sunt introduse ilegal în China pentru a se face vin din oase de tigru).

Distrugerea habitatelor a redus, de asemenea, efectivul acestora, deoarece felinele au nevoie de spatii largi pentru a-şi menține resursele de hrană. În câteva zone, tendința populațiilor în scădere s-a inversat: puma, tigrul şi pisica sălbatică şi-au crescut uşor efectivul în urma introducerii unor măsuri de protecție.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *