Coiotul sau lupul preriilor

Coiotul, asemenea multor canide, este extrem de adaptabil şi oportunist ca alimentație. Odinioară se considera că este întotdeauna solitar, dar poate alcătui perechi reproducătoare sau, atunci când prăzile mai mari sunt frecvente, se poate strânge în mici haite de vânătoare.

Hrana variază de la pronghorni, căprioare şi oi de munte la pește, leșuri şi gunoi menajer. Coiotul este un sprinter rapid şi adesea întrece iepurii. Urletul său nocturn binecunoscut anunță de obicei vecinilor săi teritoriul sau locul în care se află un individ.

Împerecherea are loc din ianuarie până în martie, perioada de gestație durează 63 de zile, şi se nasc 6-18 pui (în medie 6). Puii sunt născuți într-o vizuină la adăpost. Blana galbenă-închis încărunțită are nuanțe gălbui pe partea exterioară a urechilor, pe picioare şi pe labe. Părțile inferioare sunt cenușii sau albe. Umerii, spatele şi coada pot avea tonuri de negru.

Coiotul, ca multe specii asemănătoare, folosește niște salturi bruște caracteristice pentru a prinde prăzile mici precum șoarecii în zăpadă sau în iarbă, înaintează încet, privind şi ascultând cu atenție. Odată localizată prada, sare în aer aproape pe verticală şi aterizează cu labele din față pe animal, ţintuindu-1 la pământ înainte de a-1 omori cu o mușcătură.

Canis latrans

Areal: Din America de Nord până în N Americii Centrale

Lungimea: 70 – 97 cm

Coada: 30 – 38 cm

Greutatea: 9 – 16 kg

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *