Ca majoritatea chițcanilor, această specie mare, robustă are vederea slabă, dar mirosul excelent, iar mușcătura sa veninoasă (din cauza salivei toxice) ajută la paralizarea prăzii.

Își folosește în principal mirosul şi pipăitul pentru a-şi vâna prada: animale care trăiesc în sol şi – lucru neobișnuit pentru chițcani – mamifere mici precum șoarecii. Mănâncă şi plante.

Se odihnește şi se hrănește în principal în subteran, pe poteci şi în vechi tuneluri de cârtiță sau de șoarece de câmp, de obicei la adâncimi de 10-15 cm, şi depozitează mâncare când vremea este rece. Ochii şi urechile sunt minuscule, iar botul mai robust şi mai puțin ascuțit decât la ceilalți chițcani.

Blarina brevicauda

Areal: Din S Canadei până ȋn N şi E SUA

Lungimea: 12 – 14 cm

Coada: 3 cm

Greutatea: 20 g