Marmosetul lui Goeldi

Marmosetul lui Goeldi este mai mare decât majoritatea marmosetelor şi tamarinilor. Blana sa lungă este neagră şi are o „capă“ de păr mai lung pe cap şi pe gât. Spre deosebire de speciile asemănătoare, are măsele de minte.

Se hrănește cu fructe, sevă şi clei de copac (înfigându-și incisivii în scoarță), insecte şi vertebrate mici, precum șopârlele. Formează grupuri stabile, sudate, de până la 10 membri, majoritatea perechi masculi-femele şi puii lor, şi trăieşte în vegetația deasă (bambuși târâtori).

Callimico goeldii

Areal: N-V Americii de Sud

Lungimea: 22 – 23 cm

Coada: 26 – 32 cm

Greutatea: 575 g


Maimuţa-veveriţă boliviană

Nici o altă maimuță din Lumea Nouă nu alcătuiește cete atât de mari şi active precum cele 5 specii de saimiri, de obicei formate din 40-50 de membri, uneori peste 200, care se deplasează ziua făcând zgomot, trăncănind şi cloncănind ca să stârnească vietățile mici ce le alcătuiesc hrana.

Pot merge pe urma altor maimuțe pentru a găsi insectele stârnite de acestea. Consumă fructe şi semințe. Masculul matur are pernițe de grăsime în jurul umerilor în sezonul de împerechere şi concurează agresiv cu ceilalți – câștigătorul împerechindu-se cu majoritatea femelelor.

În cadrul unei cete de saimiri, membrii se reunesc în subgrupuri din fiecare tip: masculi adulți, femele gestante, femele cu pui şi tineri. Dacă un individ găsește hrană, membrii subgrupului se adună repede în jurul său pentru a exploata descoperirea.

Saimiri boliviensis

Areal: Din V până în C Americii de Sud

Lungimea: 27 – 32 cm

Coada: 38 – 42 cm

Greutatea: 950 g


Tamarinul imperial

Marmosetele şi tamarinii alcătuiesc o grupă separată formată din circa 35 de specii de primate americane. Sunt asemănătoare altor maimuțe din Lumea Nouă, dar diferă din punct de vedere al chimiei corpului, au gheare în loc de unghii şi nasc 2, în loc de un singur pui.

Identificată cu ajutorul mustății sale albe, grațioase, această specie se hrănește cu fructe în anotimpul umed, cu nectar de flori şi sevă de copac în anotimpul secetos şi cu insecte, în special greieri, tot timpul anului. Adesea alcătuiește o ceată mixtă cu specii înrudite, precum tamarinul cu șa. Fiecare specie reacționează la țipetele de alarmă ale celorlalte dacă este detectat un animal de pradă prin preajmă.

Tamarinii şi marmosetele au gestația relativ lungă pentru asemenea mamifere de talie mică, cea a tamarinului imperial fiind de 140-145 de zile. Aproape întotdeauna se nasc doi pui, pe care îi poartă în spinare tatăl, cu excepția momentelor în care sunt alăptați de mamă.

Saguinus imperator

Areal: V Americii de Sud

Lungimea: 23 – 26 cm

Coada: 39 – 42 cm

Greutatea: 450 g


Capucinul plângător

Asemenea celorlalte specii de capucin, circa 5, capucinul plângător are o constituție robustă, membre relativ scurte şi coadă prehensilă. Nu are piele golașă pe partea inferioară a cozii, ca la multe alte maimuțe din Lumea Nouă.

Principala culoare este maro, mai deschisă pe brațe, şi chiar cenușie sau galbenă pe față. Hrana sa constă în principal din semințe, fructe şi mici vietăţi.

Capucinul plângător alcătuiește cete de 30 sau mai mulți membri, formate mai ales din femele şi pui, cu câțiva adulți, dar numai un singur mascul dominant se înmulțește. Mamele pot avea grijă de puii celorlalte. Membrii cetelor mențin contactul prin țipete „plângătoare”.

Cebus olivaceus

Areal: N-E Americii de Sud

Lungimea: 37 – 46 cm

Coada: 40 – 55 cm

Greutatea: 2,5 – 3,5 kg


Capucinul cafeniu

Capucinii sunt adesea considerați cele mai specializate maimuțe din Lumea Nouă, iar capucinul cafeniu folosește o diversitate de unelte, precum pietrele cu care sparge nucile tari. Se hrănește cu fructe, insecte şi vertebrate – broaște, șopârle şi chiar lilieci mici.

Cunoscut şi sub numele de capucin moțat, de la „ciufurile” de blană de deasupra fiecărei urechi, are cel mai vast areal dintre maimuțele din Lumea Nouă. Grupurile mixte de 8-14 membri sunt ceva obișnuit, indivizii nefiind maturi sexual până la 7 ani – mai târziu decât majoritatea maimuțelor de talie asemănătoare

Cebus apella

Areal: N, C şi E Americii de Sud

Lungimea: 33 – 42 cm

Coada: 41 – 49 cm

Greutatea: 3 – 4,5 kg


Maimuța titi cu labe galbene

Maro-închis pe aproape tot corpul, cu excepția gulerului alb şi a labelor galbene, această maimuţa titi are caracteristicile tipice speciilor de Callicebus – blană deasă, care ascunde urechile, corp îndesat, membre relativ scurte şi coadă stufoasă, neprehensilă.

Se hrănește în principal cu fructe, mai ales de palmier Jessenia, semințe, frunze şi insecte. Maimuța cu labe galbene este mai puțin gălăgioasă decât alte specii de maimuțe titi.

Masculul şi femela rămân apropiați unul de celălalt permanent, se îngrijesc reciproc şi își împletesc cozile. Deoarece puii rămân cu părinții până la vârsta de 3 ani, se formează grupuri familiale.

Callicebus torquatus

Areal: N-V Americii de Sud

Lungimea: 30 – 46 cm

Coada: 37 – 49 cm

Greutatea: 1 – 1,5 kg


Maimuța nocturnă

Deși în trecut se considera că există o singură specie, studiile genetice au arătat că este posibil să existe 10 specii de maimuțe nocturne, denumite şi maimuțe bufniță din cauza țipetelor lor ca de bufniță ce răsună in întuneric.

Sunt singurele maimuţe nocturne şi se hrănesc cu fructe, frunze şi insecte in timp ce se cațără prudente pe ramuri. Trăiesc în perechi mascul-femelă şi comunică prin mirosurile din urină şi din secrețiile de la glandele de pe piept.

Unicul pui se naște după o gestație de 120 de zile. Înțărcatul durează 8 luni şi, de vreme ce puii pot rămâne şi cu părinții, se creează grupuri familiale unite de câte 4-5 membri.

Aotus lemurinus

Areal: Din America Centrală până în N-V Americii de Sud

Lungimea: 30 – 42 cm

Coada: 29 – 44 cm

Greutatea: 900 – 950 g


Maimuța titi întunecată

Cele 20 sau mai multe specii de titi au blană deasă, moale, corp îndesat, membre scurte şi – fapt distinctiv printre maimuțele din Lumea Nouă de dimensiunile lor – urechi aproape ascunse în blană. Se hrănesc în principal cu fructe, frunze, semințe şi larve. Spatele este de un maro pestriț, părțile inferioare în principal portocalii.

Se bazează pe coloritul maro-gălbui şi pe mișcările lente pentru camuflaj în copacii din apropierea mlaștinilor şi a bălților. Femela şi masculul alcătuiesc o pereche monogamă şi apără un teritoriu de 6-12 ha.

Își împletesc cozile şi cântă un „duet“ după răsărit, pentru a-şi menține familia şi uniunea monogamă şi pentru a-şi proclama teritoriul.

Callicebus moloch

Areal: N Americii de Sud

Lungimea: 27 – 43 cm

Coada: 35 – 55 cm

Greutatea: 0,7 – 1 kg


Uakari pleşuv

Uakarii pleșuvi preferă pădurile parţial inundate, de-a lungul micilor râuri, lacuri şi mlaștini, în locul pădurilor ce mărginesc râurile mari. Ziua caută în copaci semințe, fructe, flori şi animale mici, într-un grup mare de masculi şi femele, de obicei 10-20, dar uneori până la 100. Grupul se poate amesteca cu primate asemănătoare, precum maimuțele-veveriță, pentru a se hrăni.

Subspeciile de uakari pleșuvi au o varietate de culori ale blănii, care au determinat diferite nume: uakari alb în Brazilia de nord-vest, uakari auriu la granița Brazilia-Peru, uakari roșu la granița Columbia-Brazilia şi uakari roșu cu spatele pal mai departe spre est.

Cacajao calvus

Areal: N-V Americii de Sud

Lungimea: 38 – 57 cm

Coada: 14 – 18,5 cm

Greutatea: 3 – 3,5 kg


Saki cu barbă neagră

La această specie, blana lungă de pe bărbie, tipică pentru saki, alcătuieşte o barbă stufoasă, iar blana lungă, deasă a capului formează un breton des pe frunte. Picioarele şi mâinile apucă puternic. Poate atârna de un singur membru în timp ce se hrănește cu semințe, fructe tari şi animale mici, zdrobindu-le cu molarii săi bine dezvoltați. Când este agitat, dă din coadă ca o pisică şi scoate un fluierat strident.

Chiropotes satanas

Areal: N Americii de Sud

Lungimea: 33 – 46 cm

Coada: 30 – 46 cm

Greutatea: 2 – 4 kg