Cârtiţa cu pungă

Cârtiţa cu punga sapă tuneluri la o adâncime de până la 2,5 m în deserturi nisipoase, păşuni cu solul afânat şi regiuni cu tufişuri. Aceasta „înoată” prin nisipul uşor, care se prăbuşeşte în urmă, nelăsând nici un tunel permanent.

Hrana este alcătuită din ciuperci şi tuberculi, precum şi din pradă animală, care este mâncată ori de câte ori este întâlnită. Blana mătăsoasă, de la alb-gălbui la cafeniu-deschis, este lucioasă de la frecarea din timpul săpatului, şi poate fi pătată cu un roşu închis de mineralele feroase din sol. Marsupiul femelei, în care poartă 1-2 pui, se deschide posterior ca să nu se umple cu sol.

Nisipul şi solul sunt sondate cu perniţa cornoasă a nasului, excavate lateral cu membrele anterioare şi împinse ȋn sus şi ȋnapoi cu cele 3 gheare mari de la fiecare membru posterior.

Cârtiţa cu pungă se hrăneşte cu viermi, larve, miriapode care trăiesc în sol şi chiar cu mici şopârle. Folosindu-se de miros şi de pipăit, cârtiţa urmăreşte micile tuneluri făcute de eventuala pradă, pentru a-şi prinde victimele. Poate căuta hrana la suprafaţă după ploaie.

Notoryctes typhlops

Areal: S Australiei

Lungimea: 12 – 18 cm

Coada: 2 – 2,5 cm

Greutatea: 40 – 70 g


Iepurele marsupial

Cunoscută şi sub numele de bandicoot cu urechi de iepure, această specie omnivoră este recunoscută după urechile uriaşe, labele dinapoi lungi şi coada tricoloră: cenuşie-albăstruie la bază (culoarea de pe corp), apoi neagră, cu ultima jumătate albă şi bogată.

Sapă puternic ca să se adăpostească ziua ȋntr-o vizuină lungă de 3 m şi adâncă de 2 m.

Perechile se reunesc pe durata sezonului de împerechere, iar cei 2 pui, fătaţi după o gestaţie de 13-16 zile, părăsesc marsupiul după 80 de zile.

Macrotis lagotis

Areal: V şi C Australiei

Lungimea: 30 – 55 cm

Coada: 20 – 29 cm

Greutatea: 1 – 2,5 kg


Bandicoot ţepos din Noua Guinee

Este un marsupial preponderent insectivor, de talia unui șobolan sau a unui iepure.

Are bot lung, mobil, un strat exterior de peri țepoși, tari, în nuanțe de maro, arămiu, galben şi negru, părțile inferioare galbene-închis și coadă golașă. Îşi caută singur prada ȋn timpul nopții, aduna fructe, boabe și alte materii vegetale, şi-şi respinge agresiv semenii.

Ziua se adăpostește ȋntr-un buștean gol, ȋntr-un morman de frunze sau ȋntr-o vizuină pe care şi-o sapă singur.

Echymipera kalubu

Areal: Noua Guinee şi insulele din jur

Lungimea: 20 – 25 cm

Coada: 5 – 12,5 cm

Greutatea: 0,5 – 1,5 kg


Bandicoot răsăritean

Câteva sute de exemplare din această specie supraviețuiesc pe continentul australian, ȋn Victoria, majoritatea găsindu-se in Tasmania.

Acest omnivor oportunist îşi caută singur hrana ȋn timpul nopții, iar ziua se adăpostește ȋntr-un cuib simplu din ierburi, frunze şi rămurele. Are urechi ca de iepure, 3-4 dungi albicioase pe spate şi coadă albă.

Are un ciclu de viață rapid: gestație de 12 zile, își înțarcă puii după 60 de zile şi atinge maturitatea sexuală la 3 luni.

Perameles gunnii

Areal: S-E Australiei, Tasmania

Lungimea: 27 – 35 cm

Coada: 7 – 11 cm

Greutatea:  0,5 – 1,5 kg


Furnicarul marsupial

Furnicarul marsupial sau dungat are o limbă lungă (10 cm) cu care apucă termite, sau foarte rar furnici, după ce a spintecat mușuroiul cu ajutorul labelor dinainte, puternice şi cu gheare mari.

Are mai mulţi dinţi – 52 – decât orice alt mamifer terestru, deşi aceştia sunt foarte mici. Activ ziua şi solitar, furnicarul marsupial alungă intruşii de acelaşi sex de pe teritoriul său.

Puii se prind de mameloanele femelei timp de 4 luni, apoi sunt alăptaţi în vizuină ȋncă 2-3 luni.

Myrmecobius fasciatus

Areal: S-V Australiei

Lungimea: 20 – 28 cm

Coada: 16 – 21 cm

Greutatea: 300 – 725 g


Diavolul tasmanian

Cel mai mare carnivor marsupial, „diavolul” trăieşte în habitatele principale din Tasmania şi se hrăneşte cu prăzi variate, de la insecte la oposumi şi wallabi, precum şi cu leşuri.

Nocturn, țipă şi latră şi se ridică pe picioarele dinapoi. Îşi face vizuina intr-o gaură ȋn pământ sau printre pietre sau rădăcini. După o gestație de 30-31 de zile, puii se prind de cele 4 sfârcuri ale femelei in marsupiul ei mic, cu deschidere inapoi.

Diavolul tasmanian este solitar, dar excelentul său simţ al mirosului adună mulţi indivizi în jurul unui cadavru mare. Fălcile puternice şi dinții solizi, ascuțiți sfâșie pielea și zdrobesc cartilagiile şi oasele.

Diavolii mârâie şi-şi arată colții unii la alții pentru cele mai bune bucăți, dar se abțin de la ciocniri fizice.

Sarcophilus harrisii

Areal: Tasmania

Lungimea: 52 – 80 cm

Coada: 23 – 30 cm

Greutatea: 4 – 12 kg


Pisica marsupială

Văzut ultima dată pe continentul australian în anii 1960, în suburbiile oraşului acest marsupial asemănător cu o pisică (uneori numit şi pisica locală cu pete) supravieţuieşte acum numai în Tasmania.

Vânează la sol, noaptea, mamifere mici, păsări şi alte vertebrate, şi insecte mari; se hrăneşte, de asemenea, cu fructe, iarbă şi leşuri. Pisica marsupială ocupă habitate diverse, împădurite, cu tufişuri asigurate de agricultura mixtă. Masculul este mai lung şi cu 50 la sută mai greu decât femela.

Asemenea multor femele marsupiale, pisica marsupială fată mulţi pui, până la 24 dar are numai 6 mameloane în marsupiu, deci nu pot supravieţui mai mult de 6 pui. Aceştia se prind de sfârcuri timp de 8 săptămâni, apoi rămân în vizuină în timp ce mama iese să se hrănească şi se întoarce să alăpteze. Aceasta îi duce periodic în noi vizuini, adesea cărându-i în spate.

Zveltă şi agilă, pisica marsupială are pete albe pe corpul său maroniu sau negru, dar nu şi pe coadă. Urechile sunt mari şi drepte.

Dasyurus viverrinus

Areal: Tasmania

Lungimea: 28 – 45 cm

Coada: 17 – 28 cm

Greutatea: 0,7 – 2 kg

Pisica marsupială cu pui

 


Mulgara

Acest locuitor al deserturilor nisipoase presărate cu tufe de spinifex seamănă cu kowari (mai sus) la forma corpului şi, asemenea câtorva specii similare, are baza cozii îngroşată cu grăsime.

Blana sa este maronie-nisipie în părţile superioare, de un alb-murdar în părţile inferioare, cu o creastă de peri negri pe faţa superioară a cozii, spre vârf.

Vizuina sa variază de la una singură, simplă şi scurtă, până la un sistem de tuneluri cu 5-6 intrări. Noaptea, vânează rozătoare mici, şopârle, păsări şi insecte mari, şi poate ataca şi miriapode mari.

Dasycercus cristicauda

Areal: V şi C Australiei

Lungimea: 12 – 20 cm

Coada: 7,5 – 11 cm

Greutatea: 50 – 150 g


Kowari

În pofida unei înfăţişări de veveriţă şi a cozii stufoase, cu ciucure negru, kowari este un carnivor care trăieşte în vizuină.

Ucide prăzi mari precum şopârle, păsări şi rozătoare ţinându-le cu labele din faţă şi muşcându-le rapid, de mai multe ori. Se hrăneşte, de asemenea, cu insecte şi alte creaturi asemănătoare, majoritatea depăşind l cm lungime.

Kowari este solitar şi îşi măreşte vizuina după ploi, care înmoaie solul pietros din habitatul său aspru, deşertic, cu vegetaţie rară. Îşi marchează vizuina şi teritoriul cu urină, fecale şi mirosuri emanate de glandele din bărbie şi de pe piept, şi comunică cu vecinii clănţănind din dinţi, prin şuierături şi prin mişcări bruşte ale cozii.

Dasycercus byrnei

Areal: C Australiei

Lungimea: 13,5 – 18 cm

Coada: 11 – 14 cm1

Greutatea: 70 – 150 g


Dibbler

După aproape 80 de ani, această specie a fost redescoperită în 1967 în sud-vestul extrem al Australiei şi, în 1985, pe două insule în apropierea coastei.

Ca trăsături distinctive se numără un inel alb în jurul ochilor, blana cenuşie-maronie „încărunţită” cu peri albi, o coadă scurtă, conică, cu păr des, şi canini mari pentru uciderea prăzii – vertebrate mici precum şoareci, păsări şi şopârle, precum şi insecte şi alte nevertebrate.

Parantechinus apicalis

Areal: S-V Australiei

Lungimea: 10 – 16 cm

Coada: 7,5 – 12 cm

Greutatea: 40 – 125 g