Wallabi cu ochelari

O pată portocalie evidentă ȋn jurul ochilor pe fondul blănii maro-cenușie, înspicată cu alb, zburlită, dă acestui mic membru al familiei cangurilor numele de wallabi cu ochelari.

Paşte noaptea, de obicei singur, diverse ierburi, şi se ascunde într-o vizuină sau ȋntr-un desiș pe timpul zilei.

După o gestație de 29-31 de zile, singurul pui stă in marsupiu 3 luni şi este înțărcat la 7 luni.

Lagorchestes conspicillatus

Areal: N Australiei

Lungimea: 40 – 48 cm

Coada: 37 – 50 cm

Greutatea: 1,5 – 4,5 kg


Bettong arămiu

Acest cangur-șobolan şi-a primit numele de la blana maronie-roșiatică grizonată, deși o parte din blană este albă.

Îşi foloseşte coada prehensilă ca să strângă ierburi şi tulpini pentru cuibul său înalt, de formă conică, pe care-l construieşte pe pământ, în pădure, adesea sprijinit de un buştean sau de un copac. Un individ poate avea 5 asemenea refugii.

Se hrăneşte cu ciuperci, iarbă, rădăcini, frunze, flori, seminţe şi mici nevertebrate. Singurul pui părăseşte marsupiul după 16 săptămâni.

Aepyprymnus rufescens

Areal: E Australiei

Lungimea: 37 – 52 cm

Coada: 34 – 40 cm

Greutatea: 2,5 – 3,5 kg


Bettong cu coada stufoasă

Ca şi familia potoroo, bettong cu coada stufoasă este un fungivor.

Cutreieră noaptea prin regiunea împădurită, la sol, scormonind pământul în căutare de ciuperci, care alcătuiesc 90 la sută din alimentaţia sa. Restul este alcătuit din rădăcini, bulbi, tuberculi şi viermi.

Are o coadă lungă cât capul plus corpul, cu o creastă de blană neagră pe partea superioară. Ziua se adăposteşte într-un cuib mare, boltit, din scoarţă de copac, frunze şi iarbă.

Bettongia penicillata

Areal: S-V Australiei

Lungimea: 30 – 38 cm

Coada: 29 – 36 cm

Greutatea: 1 – 1,5 kg


Cangurul roşu

Cel mai mare marsupial existent în prezent, cangurul roşu se găseşte în aproape întreaga Australie, trăind în cel mai mare număr în zonele împădurite din savana deschisă. Populaţia variază mult de la an la an: când ploile sunt abundente, numărul lor poate atinge şi 12 milioane, scăzând la 5 milioane în perioadele secetoase.

Femelele concep pui numai dacă a plouat suficient pentru a apărea vegetaţie verde din abundenţă. În timpul unei perioade de secetă prelungită, masculii nu mai produc spermă.

Cangurii roşii îşi folosesc mirosul extrem de dezvoltat pentru a detecta apa, iar dacă aceasta este în cantităţi neîndestulătoare, migrează până la o distanţă de 200 km de locurile lor de păşunat obişnuite, pentru a o găsi. Îşi caută hrana in principal noaptea, aceasta constând din muguri/lăstari suculenţi de iarbă, ierburi şi frunze. Trăiesc în grupuri de 2-10 indivizi, deşi în timpul secetei se pot aduna până la 1 500 în jurul unui ochi de apă. Masculii, care pot cântări mai mult de dublul greutății femelelor, sunt de obicei roșii-portocalii, ȋn timp ce femelele sunt cenușii-albăstrui – deși colorația poate varia.

Cangurii roşii pasc de obicei cu capul în jos, dar rămân alerți, uităndu-se după prădători și ascultând. Ochii lor ageri pot depista un dingo de la o distanţă de 350 m, iar urechile mari sunt foarte sensibile. Dacă un membru al grupului depistează un potenţial animal de pradă, îi va avertiza pe ceilalţi bătând din picior sau lovind cu coada de pământ. Atunci grupul fuge, refugiindu-se în apă dacă este posibil. Fugind de pericol, cangurul roşu sare pe picioarele dinapoi. Poate atinge viteze de 50 km/h pe perioade scurte.

Cangur roşu alergând

Masculul dominant dintr-un grup de canguri roşii va respinge prin luptă orice pretenţie la supremaţie din partea altor masculi.  Când se joacă sau se luptă între ei, cangurii pot sta în picioare şi boxa, dar modul lor firesc de apărare este lovitura puternică de picior. Masculul dominant din grup se împerechează cu mai multe femele.

Cangurul roşu este considerat dăunător în ţinutul său de origine, Australia, şi este vânat pentru carne şi piele. Pe lângă oameni şi ocazional vulturul cu coada-pană, singurul său prădător este câinele dingo.

Macropus rufus

Areal: Australia

Lungimea: 1 – 1,6 m

Coada: 75 – 120 cm

Greutatea: 25 – 90 kg

 

Cangur cu pui


Cangurul cu faţa lată

Acest potoroo (cangur-şobolan) este un mâncător nocturn de ciuperci, activ şi solitar. Se deplasează în salturi rapide, ca un cangur, pe picioarele mari din spate, şi râcâie după hrană cu membrele anterioare mai scurte, dar puternice.

Hrana sa este alcătuită în proporţie de patru cincimi din 30 de specii de ciuperci. Mănâncă şi insecte şi plante verzi.

După o incubaţie de 38 de zile, unicul pui rămâne să sugă în marsupiu până la 5 luni şi apoi stă cu mama încă 2-3 luni.

Potorous longipes

Areal: S-E Australiei

Lungimea: 38 – 42 cm

Coada: 31 – 33 cm

Greutatea: 1,5 – 2 kg


Cangurul-şobolan moscat

Nici şobolan, nici cangur, este un marsupial potoroid.

Habitatul său preferat este pădurea tropicală. Ziua caută, mai ales la sol, fructe căzute – smochine, nuci seminţe şi ciuperci. Îşi face rezerve de hrană în diverse locuri – lucru neobişnuit printre marsupiale – şi sare pe toate cele patru membre, apucându-se cu degetul mare, opozabil, de la membrele posterioare.

Ambele sexe emană un miros moscat, în special în timpul împerecherii.

Hypsiprymnodon moschatus

Areal: N-E Australiei

Lungimea: 16 – 28 cm

Coada: 12 – 17 cm

Greutatea: 375 – 675 g


Oposumul cu coadă penată

Oposumul cu coadă penată este identificat cu ajutorul feţei sale albe cu 4 dungi negre şi al cozii asemănătoare unei pene sau unui condei, cu vârf prehensil.

Se deplasează prin crengile copacilor prin salturi bruşte, prinzându-se cu ghearele ascuţite de la toate degetele, şi se hrăneşte cu insecte (in special cicade), precum şi cu flori, nectar şi fructe.

Aceşti oposumi par să trăiască în grupuri de 2-3, iar femela poartă 1-2 pui în marsupiu, apoi ȋn spate în apropierea cuibului. Lipsesc detalii despre comportamentul lor social şi de reproducere.

Distoechurus pennatus

Areal: Noua Guinee

Lungimea: 10,5 – 13,5 cm

Coada: 12,5 – 15,5 cm

Greutatea: 40 – 60 g


Şoarecele marsupial

Denumit şi marsupial cu coada penată, acest marsupial minuscul, agil are coadă lungă cu un şir de peri rigizi de ambele părţi.

Membrana planoare se întinde între membrele anterioare şi posterioare, iar degetele au gheare ascuţite pentru străpungerea scoarţei.

Vârfurile degetelor, ca nişte perniţe, se apucă de suprafeţele netede, lucioase, precum frunzele – chiar şi de geamurile de sticlă. Limba este lungă, cu vârful ca o perie, pentru a culege nectar, polen şi insecte.

Acrobates pygmaeus

Areal: E Australiei

Lungimea: 6,5 – 8 cm

Coada: 7 – 8 cm

Greutatea: 9 – 15 g


Micul oposum-pigmeu

Cea mai mică specie de oposum, cu corpul de mărimea unui deget mare de om, este singura specie de oposum-pigmeu cu blană cenuşie în părţile inferioare; părţile superioare sunt cafenii sau maro.

Are faţa scurtă, boantă, şi urechi mari, ridicate. Coada prehensilă poate susţine întreaga greutate a animalului şi se extinde la bază ca să permită stocarea hranei în exces sub formă de grăsime.

Nocturn şi solitar, acest marsupial se hrăneşte în tufişuri şi lăstărişuri scunde sau la sol, cu o diversitate de animale mici, de la insecte la şopârle.

Cercartetus lepidus

Areal: S-E Australiei, Tasmania

Lungimea: 5 – 6,5 cm

Coada: 6 – 7,5 cm

Greutatea: 5 – 9 kg


Veveriţa zburătoare mare

Grupuri de zgârieturi pe trunchiurile copacilor trădează locurile obişnuite de aterizare ale veveriţei zburătoare, cel mai mare marsupial planor. Ca şi alte marsupiale arboricole, are gheare ascuţite cu care se agaţă de scoarţa copacilor, şi 2 degete de la membrele din faţă sunt opozabile, permiţând apucarea ca în cleşte.

Ochii mari şi urechile uriaşe ale veveriţei zburătoare sunt orientate în faţă, aşa încât poate estima cu exactitate distanţele cu ajutorul vederii stereoscopice şi al auzului stereofonic. Aceasta îi permite să se paraşuteze pe distanţe orizontale de peste 100 m în timpul nopţii şi să aterizeze cu precizie pe trunchiul unui copac.

Acest animal nocturn se hrăneşte în pădurea de eucalipt (nu în pădurea tropicală), preferând frunzele fragede de la doar câteva specii de eucalipt. Formează perechi femelă-mascul, care împart aceeaşi vizuină din scorbura unui copac mare parte a anului.

Unicul pui stă în marsupiu timp de 5 luni, apoi rămâne in vizuină sau călătoreşte în spatele mamei alte 1-2 luni. La vârsta de 10 luni, tinerii masculi sunt alungaţi de tată.

Petauroides volans

Areal: E Australiei

Lungimea: 35 – 48 cm

Coada: 45 – 60 cm

Greutatea: 0,9 – 1,5 kg