Liliacul-vampir

Liliacul-vampir este un zburător puternic, cu toate acestea se poate deplasa şi pe sol cu o viteză şi o agilitate uimitoare, sprijinindu-se în antebrațe şi în picioarele dinapoi.

De la apus își caută o victimă cu sânge cald, precum o pasăre, un tapir sau un animal de fermă – chiar o focă sau un om. Liliacul aterizează în apropiere, se târăște mai aproape, îndepărtează printr-o mușcătură blana sau penele şi lipăie cam 25 ml de sânge în 30 de minute, saliva sa împiedicând coagularea. Incisivii subțiri, ascuțiți, ca niște lame de ras ale liliacului-vampir sunt atât de ascuțiți încât victima arareori își dă seama când acesta îndepărtează o bucată de piele cam de 5 mm.

Acest liliac are un loc de cuibărit comun într-o scorbură grotă, mină sau clădire veche, pe care îl împarte cu alte câteva sute de lilieci.

Desmodus rotundus

Areal: Din Mexic până în America de Sud

Lungimea: 7 – 9,5 cm

Coada: 6,5 cm

Greutatea: 19 – 45 g


Liliacul pitic

Clasa Pipistrellus include aproape 70 de specii similare, dintre care aceasta este printre cele mai mici, găsindu-se în habitate de la pădure până la parcuri din orașe. Este printre primii lilieci care ies in fiecare seară în căutarea insectelor mici zburătoare.

Cuibărește ziua în crevase, clădiri şi cutii pentru lilieci, şi hibernează în locuri adăpostite asemănătoare. Coloniile-creșă pot include până la 1 000 de mame, fiecare cu un singur pui.

Pipistrellus pipistrellus

Areal: Din Europa până în N Africii, V şi C Asiei

Lungimea: 3,5 – 4,5 cm

Coada: 3 – 3,5 cm

Greutatea: 3 – 8 g


Liliacul cu buze franjurate

Nu este clar de ce buzele acestui liliac cu aripi late, zburător puternic, au papile (umflături mici, ca niște negi).

Cunoscut şi ca liliacul mâncător de broaște, acesta vânează de-a lungul cursurilor de apă, șanțurilor şi altor canale de apă, ucigând prăzi precum insecte, broaște şi șopârle cu mușcătura sa puternică, își detectează victimele auzindu-le sunetele, precum orăcăitul masculilor de broască, şi nu prin propriul sistem de ecolocație.

În alte privințe este un liliac tipic, cuibărind în scorburi, bușteni goi şi grote.

Trachops cirrhosus

Areal: Din Mexic până în N Americii de Sud

Lungimea: 6,5 – 9 cm

Coada: 1 – 2 cm

Greutatea: 25 – 35 g


Liliacul-buldog mare

Numiți şi lilieci-pescar, cele două specii de liliac-buldog au pernițe mari ale nasului, buze superioare care atârnă şi bărbii încrețite. Liliacul-buldog mare are blana catifelată – portocalie, maro sau cenușie – cu o dungă pală distinctivă pe mijlocul spatelui.

Ziua cuibărește în copaci scorburoși sau în grote. Noaptea vânează deasupra apelor sau a plajelor nisipoase, în căutare de pești, crabi şi alte prăzi, pe care le înșfacă de pe sol sau din apă folosindu-și picioarele din spate mari şi puternice, cu gheare ascuțite.

Noctilio leporinus

Areal: America Centrală, N, E şi C Americii de Sud

Lungimea: 6 – 8 cm

Coada: 1,5 – 2 cm

Greutatea: 15 – 35 g


Nycteris grandis

Acest liliac are o cută pe mijlocul feței, acoperită parțial de potcoavă, aşa că arată ca două fante care merg de la nări până în dreptul ochilor.

O specie puternică, se năpustește asupra altor lilieci, păsări, scorpioni, păianjeni, broaște şi chiar şi asupra peștilor care înoată aproape de suprafață. Ziua cuibărește în grupuri de până la 60 în copaci, grote şi clădiri.

Nycteris grandis

Areal: V, C, E Africii şi Africa de Sud

Lungimea: 7 – 9,5 cm

Coada: 6,5 – 7,5 cm

Greutatea: 25 – 40 g


Liliacul-potcoavă al lui Schneider

Un membru de dimensiuni medii al acestei clase care include aproape 60 de specii, acest liliac este un animal insectivor mic tipic.

Are o „potcoavă” ca o clapă pe partea superioară a botului în jurul nărilor, cu o parte în formă de U dedesubt. Ziua, cuibăresc cu miile in grote, tuneluri şi clădiri.

Hipposideros speoris

Areal: S Asiei

Lungimea: 4,5 – 6 cm

Coada: 2 – 3 cm

Greutatea: 9 – 12 g


Liliacul cu spate golaș al lui Davy

Acest liliac este o priveliște obișnuită noaptea în apropierea orașelor, deoarece se hrănește cu muște, molii şi alte insecte atrase de iluminatul stradal.

Ziua cuibărește în colonii mari în grote şi mine părăsite, adesea la distanțe mari de zona în care se hrănește. Are aripi care se împreunează pe mijlocul spatelui, ascunzând blana de dedesubt.

Liliecii din această clasă sunt cunoscuți şi sub numele de lilieci cu mustață sau cu buza în formă de frunză.

Pteronotus davyi

Areal: Din Mexic până î N şi E Americii de Sud

Lungimea: 4 – 5,5 cm

Coada: 2 – 2,5 cm

Greutatea: 5 – 10 g


Liliacul mic cu coadă de șoarece

Numite şi lilieci cu coada lungă, cele patru specii de Rhinopoma sunt singurii lilieci mici, insectivori, cu cozi subţiri, care atârnă.

Coada poate fi lungă cât capul plus corpul. Trăieşte în tufărişuri, zone semideşertice şi în pădurea tropicală.

Când hrana este abundentă, îşi poate dubla greutatea corporală, acumulând grăsime pentru câteva săptămâni de inactivitate în anotimpul secetos.

Rhinopoma hardwickei

Areal: Din V până în S Asiei, N şi E Africii

Lungimea: 5,5 – 7 cm

Coada: 4,5 – 7,5 cm

Greutatea: 10 – 15 g


Liliacul mic cu potcoavă

Acest liliac minuscul, cu capul şi corpul mai mici decât un police, este larg răspândit în păduri şi tufișuri – cu toate acestea specia este expusă riscului.

Locurile sale subterane de hibernare, precum grotele adânci, au fost afectate, la fel şi locurile de odihnă pentru vară pe timpul zilei din scorburi, grote, hornuri şi puțuri de mină.

Pisicile domestice fac multe victime, iar distrugerea pădurilor și gardurilor vii a redus abundența prăzii sale, alcătuite din mici insecte zburătoare. Este unul dintre cele mai mici din cele 62 de specii de lilieci cu potcoavă.

Rhinolophus hipposideros

Areal: Europa, din N Africii până ȋn V Asiei

Lungimea: 4 cm

Coada: 2 – 3,5 cm

Greutatea: 4 -10 g


Liliacul fără coadă al lui Geoffroy

Membrana cozii mici şi acoperite de blană a acestui liliac lasă impresia că ar avea picioare păroase. Are o potcoavă mică, triunghiulară, verticală şi un bot lung cu mandibulă proeminentă. Aceste trăsături i-au dat denumirile alternative de liliacul lui Geoffroy cu picioare păroase sau cu nasul lung.

Planează în fața florilor care înfloresc noaptea pentru a sorbi nectar şi a strânge polen cu limba sa, cu vârful în perie, care are aceeași lungime ca şi capul. Se hrănește, de asemenea, cu insecte, precum gândacii sau moliile.

Cuibărește în grote și în tuneluri.

Anoura geoffroyi

Areal: Din Mexic până ȋn N Americii de Sud

Lungimea: 6 – 7,5 cm

Coada: Până la 7 mm

Greutatea: 13 – 18 g