Iepurele fluierător cu buze negre

Are părțile superioare maro-nisipii şi partea inferioară de un alb-gălbui întunecat, cu o pată ruginie în spatele urechilor şi cu nasul şi buzele negre.

Fiecare rețea de vizuini este ocupată de o familie mare. În unele zone sunt atât de numeroși încât pot fi considerați dăunători. Femelele pot avea până la 5 rânduri de câte 8 pui pe an, îngrijiți de ambii părinți.

Ochotona curzoniae

Areal: E Asiei

Lungimea: 14 – 18,5 cm

Coada: Inexistentă

Greutatea: 125 – 175 g


Iepurele șuierător

Trăind la altitudini mari, acest iepure șuierător depinde de un taluz – o zonă de stânci îngrămădite, sparte, mărginită de pășuni alpine şi vegetație scundă, ierboasă.

Pe fiecare taluz, iepurii șuierători solitari folosesc chemări șuierate pentru a-şi apăra teritoriile care alternează în întreg arealul în funcție de sex, dând un amestec de femele şi masculi. Un teritoriu tipic are 600 m pătrați, o zonă pentru procurarea hranei şi o vizuină într-o gaură sau într-o fisură din stâncă.

Spre sfârșitul verii, fiecare iepure șuierător strânge ierburi şi alte plante verzi într-o „căpiță“ în apropiere de vizuina sa. Aceasta servește ca un depozit de hrană pentru iarnă, ușor accesibil, când zăpada acoperă întreaga zonă. Iepurii șuierători aleg şi păstrează plantele care se descompun cel mai încet.

Un iepure șuierător are un contur rotunjit asemănător unui ou. Blana are nuanțe de maro.

Ochotona princeps

Areal: S-V Canadei, V SUA

Lungimea: 16 – 22 cm

Coada: Inexistentă

Greutatea: 125 – 175g


Despre iepurii de vizuină, de câmp şi fluierători

Deși aceste animale rozătoare mici şi medii sunt asemănătoare rozătoarelor în multe privințe (de exemplu, ambele grupuri au incisivi mari), diferă în câteva aspecte, inclusiv prezența unui al doilea set de incisivi superiori şi o structură craniană mai ușoară. Iepurii de vizuină, de câmp şi fluierători (denumiți şi „iepuri care strigă” din cauza vocalizărilor lor variate) – lagomorfe -se numără printre cele mai vânate animale.

Prădătorii lor naturali sunt carnivorele şi păsările, dar sunt vânați şi de oameni ca sport, pentru hrană şi pentru blană. Toate speciile sunt terestre şi sunt răspândite în lumea întreagă (cu excepția Antilelor, părților sudice ale Americii de Sud, Madagascar şi câteva insule din Asia de Sud-Est), în habitate variind de la tundra arctică la semideșerturi.

Anatomie

Trăsăturile fizice ale iepurilor de vizuină şi de câmp reflectă nevoia acestora de a percepe pericolul şi de a scăpa de prădători. Urechile mari asigură un auz excelent, ochii poziționați sus pe fiecare latură capului dau o vedere de aproape 360 de grade, iar picioarele lungi dinapoi permit viteze de alergare impresionante – iepurii de câmp pot atinge până la 56km/h. Spre deosebire de rozătoare, iepurii de vizuină şi de câmp au cozi mici şi sferice, şi labe bine îmblănite cu păr pe tălpi, care asigură aderență la alergat.

Iepurii fluierători tind să se ascundă în crăpături sau vizuini când sunt amenințați şi seamănă mai mult cu șoarecii la înfățișare, având toate labele de aproximativ aceeași lungime (nu pot alerga la fel de repede). De asemenea, au urechi mai scurte, rotunjite, şi nu au cozi vizibile. Toate speciile au nări ca niște fante, care pot fi închise complet. Lucru neobișnuit pentru mamifere, femelele unora dintre specii sunt mai mari decât masculii.

Hrănire

Lagomorfele sunt erbivore şi se hrănesc în general cu iarbă şi alte plante suculente. Materia care inițial nu poate fi digerată este eliminată sub forma unui cocoloș umed şi mâncată, de obicei, direct de la anus. Este apoi păstrată în stomac pentru a fi amestecată cu altă hrană pentru o a doua digestie înainte de a fi excretată sub forma unui cocoloș uscat. Astfel, mare parte a hranei trece prin sistemul digestiv de două ori, permițând animalului să obțină maximum de substanțe nutritive din alimentele mâncate. Acest proces se numește refecţie.

Reproducere

Deși lagomorfele suni vânate intens de mulți prădători, sunt capabile sa mențină un nivel demografic sănătos printr-o rată reproducătoare ridicată. Deoarece ovulația nu este ciclică, ci este declanșată ca reacție la copulație, femelele pot rămâne gestante imediat după ce fată. Unele specii pot chiar concepe un al doilea grup de pui înainte să dea naștere la primul.

Iepurii de vizuină, cei mai prolifici dintre toate lagomorfele, pot produce până la 12 pui de 6 ori pe an. Mai mult, iepurii de vizuină devin maturi sexual la o vârstă fragedă (iepurele de vizuină european poate concepe pui la vârsta de doar 3 luni), iar perioada de gestație poate fi foarte scurtă (iepurele de vizuină din Florida are o gestație de numai 26 de zile).

Deși unii iepuri de vizuină dau naștere puilor în vizuini, toți iepurii de câmp sunt născuți la sol.

Iepure mâncând