Oribi

Mică, subțire şi cu gât lung, oribi are o blăniță fină şi mătăsoasă, de culoarea nisipului spre arămiu în partea de sus, cu alb în partea de jos şi pe bărbie şi partea dorsală, cu smocuri mai lungi în zona genunchilor. Masculul are 2 cornițe inelate şi ascuțite.

Hrana constă în iarbă şi, în anotimpul secetos, frunze de arbuști. Oribi trăiesc în perechi de masculi-femele sau mici turme de 7-8 indivizi cu 2-3 masculi adulți. Masculul poate ajuta la curățarea şi păzirea puiului, înțărcat la 2 luni.

Ourebia ourebi

Areal: Din V până în E şi S Africii

Lungimea: 0,9 – 1,4 m

Coada: 6 – 15 cm

Greutatea: 14 – 21 kg


Antilopa de munte

Această mică antilopă cu bot scurt şi copite minuscule sare cu abilitate pe terenul abrupt şi stâncos din munții săi natali şi trecătorile râurilor. Are coadă scurtă şi blană deasă şi lucioasă de culoare galbenă-măslinie pătată cu galben şi maroniu, decolorându-se spre alb pe partea de dedesubt şi picioare. Masculul are coarne mici, ca niște țepi. Se hrăneşte cu frunze veşnic verzi şi alţi arbuşti şi trăieşte în perechi cu 1-2 pui.

Oreotragus oreotragus

Areal: E, C şi S Africii

Lungimea: 0,8 – 1,2 m

Coada: 5 – 13 cm

Greutatea: 8 – 18 kg


Gnu dungat

Numit şi gnu dungat sau gnu albastra, această antilopă are cap mare, cu bot lung, de neconfundat, coame ca ale bovinelor şi umeri înalți. Unicul pui se naște după o gestație de 8-9 luni. Acesta behăie ca un miel, iar mama sa extrem de protectoare mugește ca o vacă domestică drept răspuns.

Masculii formează turme de „celibatari” la vârsta de 1-4 ani, apoi încearcă să stabilească teritorii solitare, cu chemări de tip „ge-nuu“, luări de poziții ritualice şi împunsături. Doar masculii învingători se pot împerechea.

Deşi unii gnu rămân într-un singur habitat, cei mai mulți se adună în turme mari şi migrează pe distanțe de sute de kilometri într-o călătorie anuală pentru a găsi nutreț verde de sezon. Ruta poate fi modificată de ploi neobișnuite care stimulează creșterea ierbii în altă parte. La traversarea râurilor (mai sus), ei sunt vulnerabili la atacul crocodililor.

Coama neagră şi bogată a gnu se întinde de la gât la umeri şi părul se „revarsă” pe frunte. Restul blănii este gri-argintii cu nuanțe maronii care se decolorează spre partea din spate, iar coada este lungă şi neagră.

Connochaetes taurinus

Areal: E şi S Africii

Lungimea: 1,5 – 2,4 m

Coada: 35 – 56 cm

Greutatea: 120 – 275 kg


Antilopa kongoni

Asemănându-se cu sasabi ca hrană şi profil înclinat, antilopa kongoni are coame foarte inelate, care sunt spiralate sau în formă de liră în funcție de subspecie. Culoarea variază de la castaniu sau cafeniu la brun-cenușiu, cu pete mai deschise pe șolduri şi cu negru pe frunte, bot, umeri şi coapse.

Această antilopă formează turme mari, foarte bine organizate, de până la 300 de indivizi, dominate de masculi teritoriali, dar incluzând şi subturme de masculi neteritoriali şi de femele cu puii lor.

Alcelaphus buselaphus

Areal: V, E şi S Africii

Lungimea: 1,5 – 2,5 m

Coada: 30 – 70 cm

Greutatea: 100 – 225 kg


Sasabi

Sasabi are cap lunguieț, cocoașă în zona umerilor şi spinare înclinată. Blana lucioasă, maro-roșcată, bate în violet pe partea superioară a membrelor şi este mai închisă pe partea de sus a botului, zona ventrală şi partea inferioară a membrelor.

Are coarne inelate, în L. Trăiește în preriile inundate periodic şi are 2 sisteme de reproducere în funcție de condiții: lek la populațiile migratoare; şi teritoriile masculilor cu haremuri, la cele statornice.

Damaliscus lunatus

Areal: V, C, E şi S Africii

Lungimea: 1,2 – 2,1 m

Coada: 10 – 60 cm

Greutatea: 68 – 155 kg


Antilopa-liră Bontebok

Cunoscută şi sub numele de blesbok, antilopa-liră are o pată albă pe botul lung, care se îngustează în dreptul ochilor şi apoi continuă spre coarnele aplatizate, sub formă de liră, inelate pe cea mai mare parte a lungimii lor de 70 cm. Masculii adulți iau diferite poziții şi se împung cu coarnele – deși rareori se luptă – pentru a câștiga un teritoriu.

Acest lucru le permite să domine o turmă de femele şi pui. Masculul îşi ține membrii turmei împreună şi ia inițiativa deplasărilor turmei. Femelele fată în locurile tradiționale de reproducere, după o gestație de aproximativ 8 luni; spre deosebire de numeroase antilope asemănătoare, nu își izolează sau ascund puii.

Singurul pui poate merge după 5 minute de la venirea pe lume şi își urmează în curând mama; este înțărcat înainte de 6 luni. Paște ierburi şi plante eterogene, la începutul şi sfârșitul zilei. A fost aproape exterminată în sălbăticie înainte de 1830, dar turmele au fost ținute în parcuri şi rezervații. Este în continuare cea mai rară antilopă din Africa de Sud.

Damaliscus dorcas

Areal: S Africii

Lungimea: 1,2 – 2,1 m

Coada: 10 – 60 cm

Greutatea: 68 – 155 kg


Antilopa mendes

Rară şi izolată, antilopa mendes are adaptări asemănătoare beisei pentru supraviețuirea în deșert. Rătăcește în căutarea oricărui fel de vegetație, în urma ploilor, şi se odihnește la umbră în miezul zilei.

Odinioară o specie mai numeroasă, o turmă mixtă de până la 20 de indivizi era condusă de un mascul bătrân; indivizii trăiesc în prezent solitari sau în grupuri mici de 2-4 animale. Blana este maro-cenușie iarna, de culoarea nisipului spre alb vara, cu o pată albă pe față, cu un smoc castaniu pe frunte şi coarne spiralate (11/2—3 răsuciri).

Addax nasomaculatus

Areal: N-V Africii

Lungimea: 1,5 – 1,7 m

Coada: 25 – 35 cm

Greutatea: 60 – 125 kg


Beisa sud-africană

Beisa sud-africană, sau pasanul, este o antilopă mare, cu o culoare distinctivă, care trăiește în zonele aride cu iarbă şi arbori pitici şi în deşert. Între numeroasele adaptări pentru conservarea umidității este faptul că nu gâfâie şi nu transpiră decât când temperatura corpului depășește 45°C.

Rinichii produc o urină extrem de concentrată, iar excrementele sunt foarte uscate. Principala hrană o constituie iarba şi arbuștii pitici, castraveții, pepenii sălbatici şi alte plante asigurându-i apa necesară. Turmele nomade de până la 25 de indivizi sunt formate din femele, pui şi câțiva masculi.

Ca multe alte specii de deșert, se reproduce tot timpul anului, oricând există hrană. Unicul pui (rareori doi) apare după o gestație de 260-300 de zile şi rămâne ascuns, dar în apropierea turmei, cu vizite ocazionale ale mamei pentru a-1 alăpta, până la 6 săptămâni.

Beisa supraviețuiește în habitatul său torid şi secetos, păscând pe răcoare, în principal la apusul soarelui şi în timpul nopții. Se adună la umbră de pe la 10 dimineața până la 2-3 după-amiaza. La majoritatea celorlalte specii de antilope, indivizii care se grupează atât de strâns ar începe luptele pentru dominanță sau împerechere, dar beisa suspendă interacțiunea socială din nevoia de supraviețuire.

Oryx gazella

Areal: S-V Africii

Lungimea: 1,6 – 2,4 m

Coada: 45 – 90 cm

Greutatea: 100 – 210 kg


Oryx cu coarne sabie

Specialist al deșerturilor, câmpiilor aride şi dealurilor stâncoase, oryxul cu coarne sabie are numeroase adaptări fiziologice pentru a-şi păstra apa din organism. Rinichii sunt foarte eficienți şi transpiră numai când temperatura sa depășește 46°C.

Copitele mari distribuie greutatea corpului îndesat pe nisipul moale. Acest oryx se hrănește cu o mare varietate de plante în zori şi seara, precum şi în nopțile cu lună, odihnindu-se ziua oriunde găsește umbră. Formează turme mixte nomade de câte 20-40 de indivizi, masculii făcând paradă şi luptându-se pentru a se împerechea cu femelele. După o gestație de 222-253 de zile, mama părăsește turma pentru a fata, dar se întoarce în câteva ore.

Puii sunt înțărcați după 14 săptămâni şi sunt maturi sexual înainte de a împlini 2 ani. Această specie a fost vânată aproape până la dispariția completă, supraviețuind doar într-o rezervație în nordul Ciadului. Animalele crescute în captivitate au fost reintroduse în Tunisia în 1901; se au în vedere şi alte puneri în libertate.

Oryx dammah

Areal: N Africii

Lungimea: 1,5 – 2,4 m

Coada: 45 – 90 cm

Greutatea: 100 – 210 kg


Antilopa-samur

Asemănătoare antilopei-cal în multe privințe, antilopa-samur se adună în turme de 100 sau mai multe animale în anotimpul secetos, când păscutul de frunze şi ramuri înlocuiește pășunatul obișnuit.

În anotimpul ploios, turmele se împart în grupuri de „celibatari” formate din 2-12 masculi, în timp ce masculii dominanți ocupă teritorii şi se împerechează cu femelele. Când cresc puțin, puii formează grupuri „pepinieră”, alăturându-li-se mamelor pentru alăptat.

Masculii maturi au culoarea neagră, dar femelele prezintă unele desene faciale: alb cu o pată întunecată în mijloc şi dungi pe fălci. Ambele sexe au coarne puternice, foarte inelate. Coloritul puiului este asemănător celui al femelelor adulte – castaniu sau roșcat. Acesta se naște după o gestație de 240-280 de zile şi la început este ținut departe de turmă.

Hippotragus niger

Areal: Din E până în S-E Africii

Lungimea: 1,9 – 2,7 m

Coada: 37 – 76 cm

Greutatea: 150 – 300 kg