lagenorhynchus-obscurus

Delfinul întunecat

Delfinul întunecat este predominant cenuşiu-închis până la negru-albăstrui pe partea de sus şi cenuşiu-deschis sau alb pe partea inferioară.

Aceste zone sunt separate de o dungă cenuşie conică de la faţă de-a lungul flancurilor până aproape de baza cozii. Capul are un profil lin, care se lăţeşte treptat de la doc spre râsuflăloare. Această specie are 3 subspecii întâlnite respectiv în jurul Americii de Sud (Lagenorhynchus obscurus fitzroyi), sudului Africii (Lagenorhynchus obscurus obscurus) şi al Noii Zeelande (nedenumită).

Preferă ape cu temperatura de 10-18°C şi cu adâncimea mai mică de 200 m. În largul Americii de Sud se hrăneşte ziua cu bancuri de peşti, precum anşoa, şi calmari; în jurul Noii Zeelande se hrăneşte în principal noaptea, in adâncimi medii. Grupurile de delfini întunecaţi îşi schimbă rapid mărimea şi alcătuirea, variind de la 2 indivizi până la 1 000. Grupurile fac adesea multe salturi, se întrec, şi indivizii se freacă unii de alţii.

Lagenorhynchus obscurus

Areal: S Atlanticului, Oceanul Indian, S Pacificului

Lungimea: 1,7-2,1m

Greutatea: 70-85 kg

delfinul-intunecat

Delfinul întunecat are un colorit aparte, prezentând o pată deschisă la culoare pe flancul superior


tucuxi-2

Tucuxi

Tucuxi (pronunţat ,,tu-cu-şi“) este unul dintre cei mai mici delfini, solid, cu înotătoarele pectorale, jumătăţile cozii şi inotătoarea dorsală mari. Ca animal marin, este întâlnit în jurul coastelor şi estuarelor din partea de nord-est a Americii de Sud, iar ca specie fluvială, în cursul inferior şi în lacurile din bazinul Amazonului.

Este o specie diferită de delfinul de Amazon, care este doar un animal de apă dulce. Tucuxi trăieşte singur sau în perechi, deşi uneori se formează grupuri mai mari, de până la 10 indivizi în râuri şi 30 în jurul coastei.

Poate sări, face tumbe şi aluneca pe valuri, ca la surf – dar motivul nu este clar. Prada de până la 35 cm lungime este înghiţită întreagă, incluzând peşti precum anşoa şi somn, şi calmari.

În unele locuri, tradiţia locală interzice vânătoarea acestor delfini. Cu toate acestea, mulţi se asfixiază accidental în plasele de pescuit, iar unii sunt omorâţi intenţionat pentru carne sau ca momeală de pescuit; ochii şi alte organe au fost preţuite ca amulete de dragoste.

Sotalia fluviatilis

Areal: America Centrală, N-E Americii de Sud

Lungimea: 1,3-2m

Greutatea: 35-40kg

tucuxi-1

Acrobaţii inedite ale delfinului Tucuxi in largul Amazonului


sousa-teuszii

Delfinul de Atlantic cu cocoaşă

Delfinul de Atlantic cu cocoaşă trăieşte în apele puţin adânci de pe coaste, în recifuri, în mlaştinile cu mangrove, estuare si fluvii. Înoată încet şi se hrăneşte în principal cu peşti din bancuri.

Are 27-38 de perechi de dinţi bonţi în ambele maxilare. Alcătuieşte grupuri de până la 25 şi se asociază şi cu oamenii, urmărind bărcile de pescuit creveţi ca să prindă peştii stârniţi de acestea, sau mânând peştii către plasele de la ţărm, în schimbul unei părţi din pradă.

Este foarte asemănător cu Sousa plumbea, din Oceanul Indian, şi cu Sousa chinensis din apele de coastă ale Pacificului de Vest. Cu toate acestea, are culoarea cenuşie a ardeziei, cu părţile inferioare mai deschise.

Specia din Oceanul Indian este mai mare şi mai închisă la culoare, eventual cu pete negre-albăstrui. Specia din jurul Chinei este cea mai mică aproape roz, cu pete cenuşii în jurul capului şi al ochilor, iar dorsala nu are curba interioară de pe marginea dinapoi.

Sousa teuszii

Areal: E Atlanticului

Lungimea: 2,4-2,8m

Greutatea: 2880kg

sousa-teuszii-1

Delfinii de Atlantic cu cocoaşă execută salturi spectaculoase


marsuinul-lui-dall-1

Marsuinul lui Dall

Acest marsuin mare, robust, înotător rapid, este predominant negru, cu excepţia unei pete albe pe ambele flancuri şi eventual a vârfurilor albe ale înotătoarelor pectorale şi ale aripioarei dorsale.

Capul şi înotătoarele sunt mici în comparaţie cu corpul şi are 23-28 de perechi de dinţi în maxilarul superior şi 24-28 de perechi în maxilarul inferior. Mici cete de marsuini ai lui Dall se unesc uneori pentru a alcătui grupuri ample de mii de exemplare.

Scot o varietate de sunete ca nişte clicuri şi se hrănesc cu peşti şi calmari – de la sardele la suprafaţă la peşti-lanternă pe la jumătatea adâncimii apelor. Pot înota cu o viteză de aproximativ 55 km/h.

Phocoenoides dalli

Aeral: Pacificul de Nord

Lungimea: 2,2-2,4m

Greutatea: 170-200kg

marsuinul-lui-dall-2

Doi marsuinui ai lui Dall înotând în tandem aproape de suprafaţa apei


marsuin-fara-dorsala-1

Marsuinul fără dorsală

Lipsa aripioarei dorsale îl face pe acest marsuin de talie medie greu de identificat sau chiar de observat, deoarece iese la suprafaţă pentru scurt timp şi se rostogoleşte uşor în timp ce inspiră.

Fruntea bombată, semănând vag cu cea a unui delfin, şi botul uşor asemănător unui cioc îl disting dintre cele 6 specii de marsuin. Marsuinul fără aripioară dorsală frecventează apele de coastă din oceanele Indian şi Pacific de Vest, inclusiv estuarele şi avalul fluviilor. Ca (şi spre deosebire de delfini) sare din apă numai rareori, totuşi poate face „salturi de spionaj” ca balenele, ţinându-şi corpul la verticală, pe jumătate ieşit din apă, ca şi cum s-ar ridica să arunce o privire în jur.

Se hrăneşte singur sau în grupuri de 3-5, ocazional de 10 sau mai mulţi indivizi. Peştii mici, moluştele şi crustaceele de pe sau din apropierea fundului mării suni prinşi folosind cele 13-22 perechi de dinţi ca nişte săbii din maxilarul superior şi inferior. Uneori urmăresc prada în migraţii la scară redusă, sezoniere.

Neophocaena phocaenoides

Areal: Oceanul Indian, Pacificul de Vest

Lungimea: 1,5-2m

Greutatea: 72kg

 marsuin-fara-dorsala-2

Scheletul unui marsuin fără dorsală expus la Muzeul de Istorie Naturală din Pisa


marsuinul-de-pacific

Marsuinul de Pacific

Arealul foarte restrâns al acestui mic marsuin, în ape puţin adânci, de până la 40 m, din capătul nordic al Golfului Californiei, îl face unul din cele mai vulnerabile mamifere marine.

Denumit si marsuinul din Golful Californiei, obiceiurile sale sunt puţin cunoscute. Este adesea solitar, dar poate alcătui mici grupuri de până la 7 indivizi. Are o alimentaţie mixtă, hrănindu-se cu peşti mici, calmari şi alte prăzi pe sau aproape de fundul mării, şi foloseşte clicuri de înaltă frecvenţă pentru ecolocaţie.

Culoarea predominantă de pe corp este cenuşiu, mai închisă deasupra decât dedesubt, şi de asemenea în jurul ochilor şi al gurii. Puiul are la naştere doar 70-80 cm lungime şi este alăptat de mamă câteva luni. Ameninţări precum prinderea în plasele de pescuit (care duce la moartea a peste 30 de exemplare pe an), poluarea, zgomotul bărcilor şi explorările petrolifere fac ca viitorul marsuinului de Pacific să fie sumbru.

Phocoena sinus

Areal: Golful Californiei

Lungimea: 1,5m

Greutatea: 48kg

marsuinul-de-pacific-1

Numarul marsuinilor de Pacific este în continuă scădere


Phocoena phocoena

Marsuinul

Cel mai numeros cetaceu în majoritatea arealului său, marsuinul sau porcul de mare a suferit, ca orice altă vieţuitoare marină care trăieşte in apropierea coastelor, din cauza activităţii umane.

Un pericol major este prinderea în plasele de pescuit subacvatice, căci în asemenea cazuri se asfixiază, ca orice animal care respiră aer. Pe lângă oameni, principalii săi prădători sunt balenele ucigaşe, delfinii cu nas gros şi rechinii mari.

Marsuinul îşi caută hrana în general singur, în ape de până la 200 m, printre vieţuitoare care locuiesc pe fundul mării – peşti şi crustacee. Foloseşte o ecolocaţie pe bază de sunete extrem de înalte şi prinde prada cu dinţii săi în formă de sabie, din care are 22-28 de perechi în maxilarul superior şi 21-25 de perechi în cel inferior.

Grupurile se formează de obicei deoarece prada, precum bancurile de peşti, este deosebit de abundentă în zone mici. Singurul pui este născut la începutul verii şi îngrijit de mamă până la 12 luni.

Phocoena phocoena

Areal: Pacificul de Nord, Atlanticul de Nord, Marea Neagră

Lungimea: 1,4-2m

Greutatea: 50-90kg

marsuin-1

Pui de marsuin

 


narvalul-2

Narvalul

Narvalul are cel mai nordic areal dintre toate mamiferele, printre banchizele şi gheţurile plutitoare ale apelor din Arctica.

Are un singur dinte care creşte, incisivul stâng superior, care formează un colţ lung. Peştii, moluştele, crustaceele şi alte prăzi sunt probabil aspirate în gură de buzele şi de limba puternice ale narvalului.

Ca şi belugile – şi adesea împreuna cu acestea – narvalii pot alcătui uneori grupuri mari de mii de indivizi, care pot fi împărţite după vârstă şi sex. Comunică printr-o mare diversitate de sunete, inclusiv tonuri ca nişte zumzete, care pot fi destinate recunoaşterii individuale.

Monodon monoceros

Areal: Oceanul Arctic

Lungimea: 4-4,5m

Greutatea: 0,8-1-6tone

Femela narval


beluga-2

Beluga

Beluga sau balena albă trăieşte în principal pe lângă marginile banchizelor arctice şi se scufundă până la 300 m, probabil navigând cu ajutorul ecolocaţiei pentru a găsi prada şi găurile de respirat din banchiză.

Această balenă zgomotoasă emite strigăte variate, printre care ţipete ascuţite, fluierături, mieunături, pârâituri şi bâzâituri. Acestea pot fi auzite prin carenele navelor, dându-i belugii porecla de „canarul mării”.

Sunetele de ecolocaţie sunt concentrate cu ajutorul calotei. Beluga se hrăneşte cu peşti, moluşte, crustacee şi alte prăzi, pe care le zdrobeşte cu cele 8-11 perechi de dinţi din maxilarul superior şi cu cele 8-9 perechi din mandibulă. Puiul este cenuşiu-închis şi are la naştere 1,5 m lungime.

La 2 ani este mai deschis la culoare, iar la 5 ani este alb cu nuanţe albăstrui.

Delphinapterus leucas

Areal: Oceanul Arctic

Lungimea: 4-4,5m

Greutatea: 1-1,5tone

beluga-1

Beluga si puiul


definul-de-amazon-1

Delfinul de Amazon

Denumită şi boto sau boutu, această specie este întâlnită în reţeaua fluviilor Amazon şi Orinoco. Are ciocul lung, subţire şi gâtul flexibil, ca să poată scormoni în mâl după pradă in timpul scurtelor scufundări de 1-2 minute.

Având ochii mici şi trăind în ape întunecoase, îşi găseşte probabil hrana şi se orientează în principal prin ecolocaţie, cu impulsuri sonore. Delfinul de Amazon are 25-35 de perechi de dinţi atât in maxilarul superior, cât şi in maxilarul inferior.

În faţă, dinţii sunt ca nişte cârlige, pentru a reţine prada, dar in spate sunt mai plaţi, cu vârfuri, şi astfel potriviţi ca să zdrobească crabi de apă dulce, ţestoase de fluviu şi somni cu platoşă. Unicul pui, lung de 80 cm, este fătat între lunile mai şi iulie.

Inia geoffrensis

Areal: America de Sud (bazinele fluviilor Amazon şi Orinoco)

Lungimea: 2-2,6m

Greutatea: 100-160kg

definul-de-amazon

Delfinul de Amazon are un colorit variabil, cu pete roz şi cenuşii