Acest delfin sociabil alcătuieşte grupuri de 100-200 de membri. Scoate sunete variate şi se asociază cu alte cetacee, sărind sus şi călătorind pe creasta valurilor stârnite de nave.

Principala sa hrană este constituită de peşti din apele medii şi calmari, până la 200 m. O specie asemănătoare, Lissodelphis peronii, se găseşte în oceanele sudice.

Lissodelphis peronii

Areal: Pacificul de Nord

Lungimea: Până la 3m

Greutatea: Până la 115kg

Delfinul-balenă cu spatele drept din nord deţine o bandă albă îngustă de-a lungul părţii inferioare

Această specie are o pată galbenă până la galbenă-închis de-a lungul flancurilor, de la faţă până sub înotătoarea dorsală. Se îngustează până la un vâr ascuţit, apoi se lăţeşte din nou spre coadă, dar devenind cenuşie-deschis.

Are şi dungi închise, înguste de la colţul gurii până la ochi şi de la bărbie până la înotătoarea pectorală. Are 40-55 de perechi de dinţi mici, ascuţiţi în ambele maxilare.

Trăieşte în larg, în apele adânci ale oceanului; forma de lângă coastă este socotită uneori o specie separată, Delphinus capensis. Ambele specii vânează bancuri de peşti şi calmari până la o adâncime de 300 m.

Delphinus delphis

Areal: Apele temperate şi tropicale din lumea întreagă

Lungimea: 2,3-2,6m

Greutatea: 80kg

Flancurile au zone galbene şi cenuşii-crem care alcătuiesc o formă clară de clepsidră

Această specie trăieşte in zone cu temperatura apei în schimbare şi se poate scufunda până la 200 m pentru a prinde peşti mici şi calmari, folosindu-şi cele 40-55 de perechi de dinţi ascuţiţi în ambele maxilare.

Numele i-a fost dat datorită modelului complex cu dungi negre şi cenuşii de-a lungul spatelui şi flancurilor. Acest delfin activ este capabil de o mare varietate de salturi şi răsuciri acrobatice.

Deşi este relativ comun, efectivele sale au scăzut în ultimii ani. în special infecţia cu virusul morbilli a redus drastic populaţiile din Mediterana la începutul anilor 1990.

Stenella coerulcoalba

Areal: Apele tropicale şi temperate din lumea întreagă

Lungimea: 1,8-2,5m

Greutatea: 110-165kg

Grupuri de 50-500 de delfini dungaţi se întrec în apele în apele oceanului şi se pot strânge cu miile

Delfinul pestriţ din Atlantic sapă cu ciocul în fundul nisipos al oceanului, scormonind atât de adânc încât îşi vâră întregul cap in nisip. Foloseşte, de asemenea, diverse tehnici de prindere a peştelui, calmarilor şi altor prăzi de la suprafaţă şi din apele medii.

Are 32-42 de perechi de dinţi în maxilarul superior şi acelaşi număr in mandibulă. Delfinii pestriţi din Atlantic alcătuiesc grupuri de până la 15 indivizi in apropierea coastelor, dar se pot strânge în grupuri mai mari ca să urmărească hrana de sezon.

Ca şi la ruda sa pantropică, puiul nu are pete. Acestea apar cu vârsta, începând de pe abdomen şi extinzându-se în câţiva ani pe flancuri şi pe spate.

Stenella frontalis

Areal: Oceanul Atlantic

Lungimea: 1,7-2,3m

Greutatea: 140kg

Delfinul pestriţ din Atlantic se distinge de ruda sa pantropică mai ales prin corpul şi ciocul său mai robuste

Unul dintre cele mai întâlnite cetacee, acest delfin este găsit de obicei in ape cu temperaturi mai mari de 22°C. Are corpul suplu, aerohidrodinamic, şi ciocul subţire, cu 40 de perechi de dinţi in ambele maxilare.

O „capă” alungită, ovală, cenuşie-închis se întinde de la cap până imediat înapoia înotătoarei dorsale. Flancurile sunt de un cenuşiu mai deschis, iar burta este deschisă la culoare.

Grupurile mari de mii de indivizi sunt adesea separate în mame cu pui, pui mai mari şi alte subgrupuri. Toate acestea se asociază cu alte cetacee, în special cu delfini-sfârlează şi cu bancuri de ton. Delfinii pestriţi pantropici se hrănesc in principal cu macrou, peşti zburători, calmari şi alte prăzi care trăiesc aproape de suprafaţa apei.

Stenella attenuata

Areal: Apele tropicale şi temperate din lumea întreagă

Lungimea: 1,6-2,6m

Greutatea: Până la 120kg

Petele se înmulţesc odată cu vârsta şi variază în funcţie de habitat

Niciun alt delfin, şi posibil nici un alt cetaceu, nu variază atât de mult în ceea ce priveşte proporţiile corpului, culoarea şi desenul în întregul areal.

Există cel puţin trei specii de delfini-sfârlează: una în toată lumea şi două în Pacificul de Est, şi eventual o a patra subspecie pitică în recifele de coral din ape puţin adânci, din Golful Thailandei. Are 45-65 de perechi de dinţi ascuţiţi în ambele maxilare. Coloritul este negru sau cenuşiu-închis, pălind sau transformându-se in alb pe burtă, cu margini negre în jurul ochilor şi buzelor, deşi această trăsătură este foarte variabilă.

Delfinul-sfărlează se scufundă la adâncime pentru a se hrăni cu peşti şi calmari. Alcătuieşte grupuri masive de sute sau mii de indivizi, care se asociază adesea cu alte cetacee şi chiar cu peşti prădători precum tonul – deşi motivul acestei asocieri nu este clar.

Stenella longirostris

Areal: Apele tropicale din lumea întreagă

Lungimea: 1,3-2m

Greutatea: 45-75kg

Delfinul sfârlează este zvelt, dar musculos, cu un cioc lung, subţire

Acest delfin, cel mai mare dintre toti delfinii cu cioc, este „actorul” parcurilor marine. De fapt, există probabil două specii: Tursiops truncalus, găsit în întreaga lume, şi specia mai mică, Tursiops aduncus, cu un areal mai limitat, lângă coasta Indiei şi in Pacificul de Vest.

Este posibil chiar să existe mai multe specii, având în vedere variaţiile mari între regiuni şi habitate. În jurul coastelor tropicale, delfinul mare săritor sau cu nas gros are în medie 2 m lungime, înotătoarele pectorale, jumătăţile cozii şi înotătoarea dorsală fiind mari.

În largul apelor oceanice, mai reci, este aproape de două ori mai lung, cu extremităţi proporţional mai mici. Grupurile sociale şi metodele de hrănire sunt variate în întregul său areal, după cum variază şi salturile, pleoscăiturile în apă, sunetele şi chemările.

Tursiops truncatus

Areal: În întreaga lume (cu excepţia regiunilor polare)

Lungimea: 1,9-4km

Greutatea: 500kg

Deşi drăgălaş şi inofensiv, delfinul mare săritor beneficiază de o dentiţie puternică si ascuţită pentru a se apăra

Acest delfin deosebit este identificat rapid după talia sa mare, capul teşit şi fără cioc, un pliu central deasupra umflăturii de pe frunte, înotătoare dorsală înaltă şi colorit general cenuşiu, cu cicatrici albe.

Alcătuieşte grupuri de 10-15 indivizi, dar acestea se pot uni în grupuri de câteva sute, amestecate cu alte cetacee, în special cu delfini mai mici şi delfini-pilot. Împreună cu mulţi alţi delfini, delfinul lui Risso suferă din cauza activităţilor umane.

Este asfixiat în plase de pescuit, acumulează agenţi poluanţi în corp prin lanţul trofic şi înghite bucăţi de plastic şi alte gunoaie.

Grampus griseus

Areal: În întreaga lume (cu excepţia regiunilor polare)

Lungimea: 3,8m

Greutatea: 400kg

Odată cu trecerea timpului, zgârieturile suferite de delfin devin albe. Cei mai vârstnici dintre ei pot fi aproape albi

Acest delfin de talie mare, robust, este un înotător acrobatic. Ciocul său bont se continuă cu umflătura de pe frunte într-un unghi distinct.

Coloritul este predominant cenuşiu închis sau negru, cu pete variabile cenuşii sau albe de a lungul flancului inferior sau superior; pântecele, cu tot cu cioc, tinde să fie alb. Are 22-27 de perechi de dinţi solizi, tonici, în ambele maxilare, pentru hrănirea cu peşti care trăiesc în bancuri în apele din larg, precum heringul, deşi mănâncă şi peşti plaţi care trăiesc pe fundul mării, precum şi calmari.

Unicul pui, de 110-120 cm lungime, este născut, ca la mulţi alţi delfini, vara. Delfinii cu cioc alb se adună în grupuri a căror componenţă se schimbă rapid, de la 5 la peste 1 000 de membrii. Produc rafale de clicuri ca focul unei mitraliere, şi o gamă de ţipete pentru a comunica unii cu ceilalţi şi pentru a naviga şi a găsi prada.

Lagenorhynchus albirostris

Areal: Atlanticul de Nord

Lungimea: 2,8m

Greutatea: 350kg

Delfinul cu cioc alb prezintă o înotătoare dorsală înaltă, neagră, de forma unei secere

Distingându-se prin capul ascuţit, colorit şi înotătoarea dorsală înaltă, acest delfin călătoreşte pe valurile stârnite de navele din Pacificul de Nord. Are spatele închis la culoare, pântecele alb-cenuşiu şi o pată pe flancul inferior, pornind de la cioc până la nivelul înotătoarei dorsale.

O fâşie deschisă la culoare pleacă de la baza cozii, fiind paralelă cu înotătoarea dorsală, apoi se poate bifurca, arcuindu-se deasupra regiunii umărului până aproape de ochi. Acest delfin se hrăneşte cu o varietate de peşti şi calmari, folosind cele 23-36 de perechi de dinţi mici din ambele maxilare.

Alcătuieşte grupuri a căror componenţă se schimbă rapid, formate din zeci până la mii de membri, şi se asociază adesea cu alţi delfini şi balene. După o gestaţie de 10-12 luni, femela naşte un singur pui de 90 cm lungime. Acest delfin constituie o parte importantă din ceea ce prind unele industrii de pescuit din Pacificul de Nord-Vest.

Lugenorhynchus obliquidens

Areal: Pacificul de Nord

Lungimea: 2,1-2,5m

Greutatea: 75-90kg

Delfinul de Pacific cu flancurile albe ieşind la suprafaţă pentru a-şi asigura oxigenul necesar