Bursucul-dihor birmanez

Mai mic decât alți bursuci, bursucul-dihor birmanez cu coada stufoasă are corpul lung, flexibil, asemănător cu cel al unui dihor. Se hrănește noaptea cu insecte, melci, mamifere mici, păsări şi materii vegetale precum fructele, şi uneori se cațără în copaci.

Acest bursuc este cenușiu închis sau brun, cu pete albe sau galbene în obraji şi între ochi. Trăiește într-o scorbură şi – ca majoritatea bursucilor – este neînfricat dacă este amenințat, eliberând un miros urât din glandele anale şi mușcând tare.

Melogale personata

Areal: S-E şi E Asiei

Lungimea: 33 – 43 cm

Coada: 15 – 23 cm

Greutatea: 1 – 3 kg


Bursucul american

Mai mică, dar asemănătoare ca înfățișare cu bursucul eurasiatic, specia americană este totuși solitară. Preferă ținuturile deschise cu sol afânat şi se hrănește cu mamifere mici precum câinii de prerie şi alți popândăi, pe care le prinde săpând în vizuinile lor și scoţându-le. Blana zburlită este cenușie-grizonată cu alb pe părțile superioare, albă-gălbuie dedesubt şi neagră pe membre.

Taxidea taxus

Areal: Din S-V Canadei până în SUA, N Mexicului

Lungimea: 42 – 72 cm

Coada: 10 – 16 cm

Greutatea: 4 – 12 kg


Bursucul-porc

Denumit după înfățișarea sa şi tendința de a râma şi de a fornăi în pământ ca un porc, bursucul-porc este un săpător excelent, folosindu-și ghearele foarte lungi de la membrele din față. Ca înfățișare şi obiceiuri seamănă cu bursucul eurasiatic, fiind un omnivor sezonier cu o gamă foarte largă de hrană, de la fructe şi miere la viermi şi șoareci.

Fața albicioasă are 2 dungi negre pe fiecare parte. Părțile superioare ale corpului sunt cenușii cu nuanțe gălbui, iar părțile inferioare sunt negre.

Arctonyx collaris

Areal: S-E şi E Asiei

Lungimea: 55 – 70 cm

Coada: 12 – 17 cm

Greutatea: 7 – 14 kg


Bursucul eurasiatic

Unul dintre puținele mustelide care trăiesc în grup, bursucul are capul mic, ascuțit şi gâtul scurt, care se lățește la bază spre corpul puternic, cu membre scurte, puternice şi coadă mică. Părțile inferioare sunt negre, restul trunchiului şi coada cenușii, iar fața şi gâtul albe, cu o dungă neagră pe fiecare parte, de la nas peste ochii mici, şi până la urechi.

Văzul este slab, auzul mai bun, dar mirosul este cu adevărat ascuțit. Nocturn şi omnivor, acest bursuc are o dietă variabilă după anotimp şi în funcție de disponibilitatea hranei. Râmele sunt „felul” principal, suplimentate de insecte şi larve, precum şi de broaște, șopârle, mici mamifere, păsări şi ouăle acestora, leșuri, fructe şi alte materii vegetale.

Înăuntrul bârlogului grupului, cuiburile sunt căptușite cu iarbă uscată, frunze şi mușchi, care sunt schimbate regulat. După maximum 10 luni de la implantarea întârziată (când ovulele sunt fertilizate, dar nu se implantează imediat pe peretele uterului), şi o gestație de 7 săptămâni, femela dă naștere la maximum 6 pui, pe care-i alăptează 10 săptămâni.

Fiecare clan de bursuci are în medie 6 membri: de obicei, un mascul dominant, cu una sau mai multe femele, şi puii. Bârlogul lor – un sistem complex de tuneluri şi încăperi – poate avea 10 sau mai multe intrări. Bârlogurile sunt păstrate curate şi sunt întreținute şi mărite timp de multe generații. Bursucii acoperă un teritoriu de 50-150 ha, pe care-1 apără împotriva altor clanuri.

Meles meles

Areal: Din Europa până în E Asiei

Lungimea: 56 – 90 cm

Coada: 12 – 20 cm

Greutatea: 10 – 12 kg

Fața dungată distinctivă a bursucului variază ușor între indivizi. Acest fapt poate permite membrilor clanului să se recunoască între ei sau poate acționa ca un camuflaj.


Viezurele melivor

Viezurele melivor, având o constituție masivă, este cenușiu-argintiu pe creștetul capului, spate şi coadă, şi negru sau maro închis în rest. Ghearele anterioare lungi sunt bine adaptate pentru săpat. Prada acestei mustelide include viermi, termite, scorpioni, porci spinoși şi iepuri de câmp.

De asemenea, cooperează cu indicatorul de miere cu gâtlejul negru, care îl conduce la cuiburile albinelor. Viezurele desface cuibul, asigurând miere şi larve pentru ambii.

Mellivora capensis

Areal: V, C, E şi sudul Africii, V şi S Asiei

Lungimea: 60 – 77 cm

Coada: 20 – 30 cm

Greutatea: 7 – 13 kg


Jderul-flămânzilă

A doua mustelidă ca mărime după vidra uriașă, masculul de jder-flămânzilă este mai mare cu o treime decât femela. Specia este robustă, puternică, asemănătoare cu ursul, având maxilare extrem de puternice care pot sfărâmă carnea înghețată şi oasele de ren sau alte leșuri, iarna; părți din carcasă pot fi îngropate pentru o utilizare ulterioară.

În afară de activitatea de hoitar, doboară şi prăzi chiar şi în zăpada moale, cu labele sale late şi membrele musculoase. Vânează diferite prăzi, de la căprioare şi iepuri de câmp la șoareci, precum şi păsări şi ouă, şi fructe de sezon. Activ tot anul, acoperă până la 50 km zilnic.

Blana lungă, deasă este maronie-negricioasă, cu o bandă maro-deschis de-a lungul fiecărei părți laterale, de la umăr şi flanc peste crupă până la baza cozii. Poate avea o pată albă pe piept. Trăiește într-o vizuină printre rădăcini sau stânci sau într-un tunel de 2 m lungime săpat într-un troian de zăpadă. Femela fată in medie 2-3 pui, pe care îi alăptează 8-10 săptămâni.

Gulo gulo

Areal: Canada, N-V SUA, N Europei, N şi E Asiei

Lungimea: 65 – 105 cm

Coada: 17 – 26 cm

Greutatea: 8 – 14 kg


Zorilla

Semănând cu un mic sconcs, zorilla (dihorul african sau dungat) este neagră strălucitoare, cu excepția a 4 dungi de un alb pur care se despart şi pleacă în toate direcțiile de la cap, de-a lungul spatelui şi flancurilor, până la baza cozii, stufoasă, împestrițată cu alb şi cenușiu.

Dacă este amenințată, șuieră, țipă şi-şi ridică coada pentru a împrăștia fluidul nociv din glandele anale. Sapă cu labele anterioare cu gheare lungi după larve, șoareci şi alte viețuitoare mici.

Ictonyx striatus

Areal: Din V până în E şi S Africii

Lungimea: 28 – 38 cm

Coada: 20 – 30 cm

Greutatea: 1,5 kg


Grisonul

Chiar şi pentru o mustelidă, este lung şi sinuos, cu un cap subțire, ascuțit, şi gât flexibil; cu toate acestea, coada este relativ scurtă. Coloritul este complet cenușiu, cu excepția unei dungi albe în formă de U de pe frunte, care trece chiar pe deasupra fiecărui ochi şi fiecărei urechi, îngustându-se spre umeri. De asemenea, are şi pete de culoare neagră dedesubt, pe bot, gât, piept şi labele din față.

Grisonul trăiește singur sau în perechi mascul-femelă, este un alergător, înotător şi cățărător agil şi se hrănește cu diverse animale mici (chiar şi viermi) şi fructe. Printre sunetele pe care le scoate se numără pufnituri, mormăituri, țipete şi lătrături.

Galictis vittata

Areal: S  Mexicului, America Centrală şi de Sud

Lungimea: 47 – 55 cm

Coada: 14 – 20 cm

Greutatea: 1,5 – 2 kg


Nevăstuica africană dungată

Această mustelidă extraordinar de lungă şi zveltă este neagră, cu excepția unei pete albe care pornește de la frunte şi trece peste cap, ajungând la ceafa, unde se împarte în două dungi albe, care se împart din nou în două, pe spate şi pe flancurile corpului.

Toate cele 4 dungi se unesc pe coadă, care este albă şi stufoasă. Sapă eficient cu labele sale anterioare cu gheare lungi, şi se hrănește aproape exclusiv cu șoareci şi mici rozătoare asemănătoare, precum şi, ocazional, cu păsări şi ouă. Ca să se apere, poate împroșca cu un jet cu miros înțepător din glandele anale, la peste 1 m distantă.

Poecilogale albinucha

Areal: Din C până în S Africii

Lungimea: 25 – 35 cm

Coada: 15 – 23 cm

Greutatea: 225 – 350 g


Dihorul marmorat

Acest dihor este negru, cu pete şi dungi variabile albe sau galbene, şi cu „masca facială” albă cu negru tipică. O specie a stepelor şi a altor regiuni uscate, deschise, vânează la apus şi noaptea o varietate de animale mici, în special hamsteri.

Vizuina este o veche vizuină de rozătoare mărită, unde femela dă naștere la 4-8 pui. Când este amenințat, dihorul marmorat își arcuiește capul şi-şi curbează coada deasupra corpului, şi poate elibera mirosul său înțepător din glandele anale.

Vormela peregusna

Areal: Din S-E Europei până în V, C şi E Asiei

Lungimea: 33 – 35 cm

Coada: 12 – 22 cm

Greutatea: 700 g