Vidra marină

Cel mai mic mamifer marin, vidra marină trăiește şi se hrănește în ocean. Iese pe țărm doar rareori, dar este văzută des în apropierea coastei, în special lângă pădurile de varec, plutind pe spate cu labele scoase din apă. Excelent adaptată la modul său de trai acvatic, vidra marină are blana extrem de deasă, care-i ține de cald în apele reci în care trăiește.

Are o coadă puternică, plată, care acționează ca o cârmă, şi picioarele posterioare mari, ca niște înotătoare, care-o propulsează prin apă; labele anterioare mai mici au gheare retractabile, ca de felină, pe care le folosește ca să țină hrana şi să-şi curețe blana.

Văzul excelent – atât sub apă cât şi la suprafață -, mirosul bun şi mustățile sensibile o ajută să găsească hrana, pe care o caută în principal pe fundul mării, şi constă în crabi, scoici, arici de mare şi midii. Are dinți extrem de puternici pentru a putea zdrobi cochiliile. Înainte de a adormi, vidra marină se poate ancora înfășurându-și corpul în varec.

Vidrele marine sunt animale sociale, întâlnite de obicei în grupuri, masculii formând grupuri separate de cele ale femelelor, în Alaska sute de animale pot fi găsite laolaltă. Deși vânată în trecut pentru blana sa – aproape până la dispariție în unele zone vidra marină este acum o specie protejată.

Protejate împotriva vânătorii, numărul vidrelor marine crește în prezent, dar numai în unele părți ale arealului lor originar. Eforturile de a le deplasa în alte zone continuă. Sprijinirea creșterii straturilor de varec – unul dintre habitatele favorite ale vidrei marine – poate ajuta, de asemenea, la dezvoltarea rapidă a acestui animal.

Este un animal descurcăreț şi abil, adaptându-și comportamentul în multiple moduri pentru a profita la maximum de mediul în care trăiește. Probabil cel mai remarcabil este faptul că a învățat să folosească pietre ca unelte cu care sparge şi deschide cochiliile.

Vidra marină își petrece mare parte a timpului scufundăndu-se după hrană pe fundul mării, şi este bine adaptată la o existență acvatică. Plămânii săi sunt de două ori şi jumătate mai mari decât cei ai mamiferelor terestre de dimensiuni asemănătoare şi, când este sub apă, poate supraviețui la o adâncime de 30 m timp de 4 minute.

Enhydra lutris

Areal: Pacificul de Nord

Lungimea: 55 – 130 cm

Coada: 13 – 33 cm

Greutatea: 21 – 28 kg

Vidra marină are cea mai deasă blană dintre toate animalele – până la 150 000fire de păr pe cm pătrat, îngrijirea blănii, pentru a o menține curată şi impermeabilă, este esențială.


Vidra uriaşă

Cea mai mare mustelidă, această specie este asemănătoare unei vidre de râu foarte mari. Are picioare scurte, degete bine palmate şi o coadă aplatizată, cu baza lată, pentru înot şi scufundări. Mustățile sale tari şi ochii sensibili detectează eficient mișcările prăzii în apă. Fiind atât de acvatică, este stângace pe uscat.

Blana scurtă, deasă este brună, părând neagră când este udă, cu pete crem pe bărbie, gât şi piept, care pot fuziona într-o „bavetă“. Vidra uriașă alcătuiește grupuri de 5-10 membri: de obicei doi părinți, puii lor şi diverși adulți mai tineri. Trăiesc într-o vizuină comună săpată în malul apei şi vânează ziua pești, crabi şi alte prăzi acvatice.

Pteroneura brasiliensis

Areal: N şi C Americii de Sud

Lungimea: 1 – 1,4 m

Coada: 45 – 65 cm

Greutatea: 22 – 32 kg


Vidra europeană

Vidra europeană a avut de suferit din cauza vânătorii pentru blană, a protecției locurilor de pescuit şi a sporturilor acvatice, precum şi din cauza poluării apelor şi pierderii habitatului de pe râuri prin defrișarea malurilor. Cu blana sa impermeabilă, labele palmate şi mustățile țepene (pentru a simți curenții provocați de mișcările prăzii), această vidră este bine adaptată la habitatul său acvatic.

Vânează în principal pești, precum şi broaște şi alte prăzi acvatice sau amfibii. Coloritul său este predominant brun, cu gâtul mai deschis la culoare, iar coada musculoasă este aplatizată de la vârf până la bază. În interiorul continentului, vidra europeană vânează mai ales la apus sau pe întuneric, în timp ce de-a lungul coastelor este mai activă ziua. Vizuina se află într-un teritoriu pe malul apei, lung de 4-20 km, marcat prin mirosuri şi excremente.

Vidra europeană este predominant solitară, împerechindu-se timp de 2-3 luni, mai ales la începutul primăverii. După o gestație de 60-70 de zile, cei 2-3 pui sunt alăptați timp de 3 luni si rămân cu mama mai mult de un an.

Lutra lutra

Areal: Europa, Asia

Lungimea: 57 – 70 cm

Coada: 35 – 40 cm

Greutatea: 7 – 10 kg


Vidra orientală cu gheare scurte

Cea mai mică dintre vidre, vidra orientală cu gheare scurte are gheare foarte scurte, care nu depășesc marginile pernițelor cărnoase ale degetelor parțial palmate. Măselele sunt late, pentru zdrobirea mâncării cu înveliș tare precum midiile şi alte crustacee, crabi şi broaște; lucru neobișnuit pentru vidre, peștii nu au o pondere prea mare în alimentație. Părțile superioare sunt cafenii; părțile inferioare sunt mai deschise la culoare, cu zone albe variabile pe partea de jos a fetei, gât şi piept.

Aceste vidre alcătuiesc grupuri sociale răzlețe de aproximativ 12 membri, care mențin contactul prin sunete şi mirosuri. Legăturile din cadrul perechilor mascul-femelă sunt deosebit de puternice. Ca în cazul multor specii asemănătoare, teritoriile sunt marcate cu miros din glandele pereche de la baza cozii, cu urină şi excremente. Puii variază de la 1 la 6, în medie 2; ambii părinți au grijă de ei.

Aonyx cinerea

Areal: S, E şi S-E Asiei

Lungimea: 46 – 61 cm

Coada: 25 – 35 cm

Greutatea: 1 – 5 kg


Vidra africană fără gheare

La fel ca la celelalte vidre, corpul lung, sinuos, coada musculoasă şi membrele scurte ale vidrei africane fără gheare o fac să fie bine adaptată la înot şi scufundări. Prinde crabi, broaște şi pești, precum şi homari şi caracatițe de-a lungul coastelor, zdrobindu-i cu dinții săi mari.

Labele din spate sunt palmate şi au gheare mici la degetele 3 şi 4. Degetele anterioare fără gheare seamănă cu niște degete umane şi sunt capabile să simtă şi să țină prada. Clanurile de adulți perechi şi cei 2-3 pui sunt extraordinar de jucăușe: se luptă, alunecă prin mâl şi fac întreceri zgomotoase.

Aonyx capensis

Areal: V, E, C şi sudul Africii

Lungimea: 73 – 95 cm

Coada: 41 – 67 cm

Greutatea: 10 – 16 kg


Vidra de râu din America de Nord

Probabil cea mai numeroasă vidră, această specie este asemănătoare vidrei europene și este solitară cu excepția sezonului de împerechere, când scheaună, ciripește şi fluieră. Trăiește pe malurile râurilor, lacurilor şi pe coastele marine, menținând teritorii de 5-25 km. Trăiește într-o vizuină pe malul râului, sub o grămadă de stânci sau într-un hățiș din apropierea apei, sau în „coliba” unui castor.

Principala pradă a vidrei de râu este peștele, pe care-1 prinde ziua, cu excepția zonelor în care liniștea este tulburată de oameni, unde vidra devine mai nocturnă. Vânează şi raci, broaște, șerpi, șopârle şi insecte din apă. Ocazional această vidră poate mânca şi un animal acvatic precum un șobolan de apă sau o mică pasăre de apă, precum un boboc de rață.

Vidra are blană catifelată maro-roșcată sau maro-cenușie pe spate, blană maro-cenușie sau argintie mai deschisă la culoare pe părțile inferioare, cu obrajii şi gâtul într-o nuanță de argintiu sau cenușiu-gălbui.

Lontra canadensis

Areal: Canada, SUA

Lungimea: 66 – 110 cm

Coada: 32 – 46 cm

Greutatea: 6 – 9 kg


Sconcsul dungat

La fel ca alți sconcși, sconcsul dungat are un colorit de avertisment alb-negru. Dieta sa include insecte, mamifere mici, păsări şi ouăle lor, pești, moluște, fructe, semințe şi resturi de mâncare de la oameni. Este solitar, dar se pot strânge iarna în vizuini comune printre stânci, în vizuini vechi sau sub acareturi. Cei 5-6 pui pot rămâne cu mama lor mai mult de un an.

Dacă este amenințat, sconcsul dungat își zbârlește blana, îşi arcuiește spatele şi-şi ridică coada. În cazul în care agresorul nu se îndepărtează, se ridică pe picioarele anterioare, cu picioarele din spate în aer, şi-şi răsucește corpul. Apoi împroașcă cu un lichid urât mirositor pe deasupra capului său până la 3 m distanță, din două canale ca niște duze care ies din anus.

Mephitis mephitis

Areal: Din C Canadei până în N Mexicului

Lungimea: 55 – 75 cm

Coada: 17,5 – 25 cm

Greutatea: 2,5 – 6,5 kg


Sconcsul răsăritean cu pete

Cu corpul masiv şi picioarele scurte, această mustelidă se bazează pe coloritul ei izbitor pentru a-şi avertiza dușmanii în legătură cu lichidul urât mirositor împroșcat din glandele sale anale, însemnele albe de pe corp diferă de la un individ la altul; totuși, de obicei toți au o pată albă pe frunte şi vârful cozii alb.

Hrana include o varietate de animale mici, fructe şi materii vegetale. În general solitar, până la 8 sconcși răsăriteni cu pete pot împărți o vizuină iarna.

Spilogale putorious

Areal: Din E până în C SUA, N-E Mexicului

Lungimea: 30 – 34 cm

Coada: 17 – 21 cm

Greutatea: 500 – 1000 g


Sconcsul de Patagonia cu rât de porc

Pe lângă capul mic, corpul îndesat şi coada stufoasă tipice sconcșilor mici, acest sconcs cu rât de porc are şi o perniță lată a nasului, pentru râmat şi dezgropatul hranei. Blana sa este maro-roșcată sau neagră, cu o dungă albă pe fiecare latură; dungile se întâlnesc în creștet şi se întind până pe coadă.

Se hrănește cu aproape orice este comestibil, dar în principal cu insecte. Ca şi alți sconcși, ocupă o vizuină sigură sub o stâncă, într-o scorbură sau în tufișuri, şi își poate împroșca dușmanii cu un lichid urât mirositor.

Conepatus humboldtii

Areal: S Americii de Sud

Lungimea: 25 – 37 cm

Coada: 30 – 57 cm

Greutatea: 1,5 – 3 kg


Bursucul puturos

Lent şi greoi, când este atacat, bursucul puturos din Palawan împroașcă cu precizie un fluid extrem de neplăcut din glandele sale anale, la o distanță de 1 m. Are coada scurtă, ochii şi urechile mici, corpul îndesat tipic bursucilor şi botul prelung, flexibil, aproape golaș, pentru adulmecatul şi râmatul micilor viețuitoare ce trăiesc în sol precum viermii, larvele şi limacșii.

Blana este brună cu o capă galbenă în creștet, care se îngustează, transformându-se într-o dungă între umeri. Acest bursuc trăiește singur într-o vizuină în stânci sau într-o veche vizuină de porc spinos.

Mydaus marchei

Areal: Insulele Palawan şi Busuanga

Lungimea: 32 – 46 cm

Coada: 1 – 4 cm

Greutatea: 3 kg