Şacalul cu dungi laterale

Observat uneori furişându-se noaptea aproape de centrele oralelor, șacalul cu dungi laterale este întâlnit, de asemenea, în câmpiile ierboase, la liziera pădurilor, şi pe terenurile agricole mixte. Mai omnivor decât alți șacali, se hrănește cu rozătoare, păsări, ouă, șopârle, insecte şi nevertebrate, gunoaie, leșuri şi materii vegetale, precum fructe şi bace.

Grupul social de bază este o pereche femelă-mascul împreună cu puii lor, care pot fi până la 6 (in medie 5), Puii se nasc după o gestație de 57-70 de zile, într-o vizuină adăpostită, precum o veche termitieră sau o vizuină de porc-furnicar. Înțărcați la 10 săptămâni, devin independenți cam la 8 luni.

Canis adustus

Areal: C, E ş S Africii

Lungimea: 65 – 81 cm

Coada: 30 – 41 cm

Greutatea: 6,5 – 14 kg


Lupul cu coamă

Asemănător unei vulpi roșii, dar având picioare foarte lungi, acest lup are blana lungă, deasă, gălbuie-roșcată, o creastă neagră pe ceafa, o dungă neagră pe spate şi botul negru. Preferă habitatele deschise, ierboase sau cu tufișuri mici, unde poate pândi prada şi pericolele peste vegetație. Femela şi masculul împart un teritoriu şi se împerechează anual, de obicei în mai sau iunie, dar altfel sc asociază rareori.

Activ la apus şi noaptea, lupul cu coamă se hrănește variat, cu iepuri, păsări şi șoareci, precum şi cu viețuitoare mai mici – larve şi furnici – şi de asemenea cu cantități apreciabile de materii vegetale, precum fructe şi bace. Se spune că omoară animale domestice, în special păsări de curte, şi prin urmare este vânat ca dăunător în unele zone – cu toate acestea în alte zone este ținut ca animal de companie. Bolile constituie o altă amenințare majoră.

Perioada de gestație este de 62-66 de zile, iar cei 1-5 pui (în medie doi) se nasc într-o vizuină deasupra solului, în iarba deasă sau în tufișuri. Mama îi îngrijește singură, alăptându-i până la 15 săptămâni.

Chrysocyon brachyurus

Areal: C şi E Americii de Sud

Lungimea: 1,2 – 1,3 m

Coada: 28 – 45 cm

Greutatea: 20 – 23 kg


Câinele de tufiș

Cu corpul lung şi picioarele scurte, acest animal de pradă activ ziua trăiește în haite familiale de până la 10 membri. Este un vânător puternic şi tenace de păsări care trăiesc la sol şi rozătoare până la dimensiunea unui aguti al lui Azara.

Cu toate acestea, haita atacă şi prăzi mari precum nandu şi capibara, înotând eficient după victime. Noaptea, membrii grupului dorm în vizuini, în adăposturi abandonate, în bușteni găunoși sau sub pietre. De obicei se nasc 4 pui, după o gestație de 67 de zile. Masculul îi aduce hrană femelei care alăptează în vizuină.

Speothos venaticus

Areal: Din America Centrală până în C Americii de Sud

Lungimea: 57 – 75 cm

Coada: 12,5 – 15 cm

Greutatea: 5 – 7 kg


Vulpea culpeo

O specie din câmpiile ierboase deschise din munţi şi din pampas, această vulpe mare, puternică, este vânată pe scară largă pentru blana sa şi pentru a împiedica atacarea animalelor domestice, precum mieii şi găinile. Hrana sa constă, de asemenea, din rozătoare, iepuri, păsări şi ouăle lor, precum şi fructe şi bace de sezon.

Asemenea multor vulpi, depozitează hrană în perioadele îmbelșugate, îngropând surplusul sau ascunzându-1 sub bușteni şi pietre, pentru a îl consuma mai târziu. Blana este cenușie-căruntă pe spate şi umeri, mai spre bej pe cap, ceafa, urechi şi picioare, cu o coadă pufoasă, cu vârful negru.

Pseudalopex culpaeus

Areal: V Americii de Sud

Lungimea: 60 – 120 cm

Coada: 30 – 45 cm

Greutatea: 5 – 13,5 kg


Câinele cu urechi mici

Cu urechile rotunjite, scurte, seamănă cu un enot, dar blana este mult mai scurtă şi catifelată, cenușie până la neagră pe spate şi cu diverse nuanțe de cenușiu pătate cu maro-roșcat pe flancuri. Coada neagră este mai stufoasă şi arată ca o coadă de vulpe.

Cunoscut şi ca zorro cu urechi mici, acest câine predominant nocturn şi solitar este un locuitor misterios al pădurilor tropicale. Se deplasează cu mișcări furișe de pisică şi se hrănește probabil cu rozătoare mici şi unele materii vegetale.

Atelocynus microtis

Areal: America de Sud

Lungimea: 72 – 100 cm

Coada: 25 – 35 cm

Greutatea: 9 – 10 kg


Vulpea mâncătoare de crabi

Pe lângă crabi – atât din apele marine de coastă, cât şi din apele curgătoare -această vulpe de talie medie se hrănește cu pești, reptile, păsări, mamifere, larve şi fructe.

Larg răspândită, prezintă multe variații pe întreaga suprafață a arealului, deși corpul este în general maro-cenușiu, cu fața, urechile şi membrele anterioare maro-roșcate, cu partea inferioară albă şi cu negru pe vârful urechilor, cozii şi în partea dinapoi a picioarelor. Activă noaptea, trăiește în grupuri răzlețe formate dintr-un cuplu adult şi puii lui.

Cerdocyon thous

Areal: N şi E Americii de Sud

Lungimea: 64 cm

Coada: 29 cm

Greutatea: 5 – 8 kg


Vulpea cenuşie

Denumită şi vulpea de copac, această specie cu corpul lung preferă pădurile. Se cațără cu ușurință, sărind pe trunchiul copacilor şi printre crengi, aproape cu agilitatea unei pisici. Activă noaptea, consumă diverse insecte şi mici mamifere, dar se poate baza mai mult pe fructe şi semințe în anumite anotimpuri.

Are o coamă mică pe ceafa şi o dungă centrală cenușie-închis, şi o nuanță de roșcat spre ceafa, flancuri şi picioare, cu bărbia şi abdomenul galbene-închis sau albe. Vizuina sa poate fi într-un ascunziș vechi sau un buștean, dar cel mai adesea într-o scorbură până la 9 m deasupra solului, sau pe terasa unei clădiri sau în spațiul unui acoperiș. Majoritatea trăiesc in cupluri.

Vulpea cenușie are în medie 4 pui (variind între 1 şi 10). Fiecare pui nou-născut are blana neagră şi, ca majoritatea vulpilor la naștere, este neajutorat, cu ochii închiși. Ochii i se deschid la 9-12 zile, iar la 4 săptămâni se aventurează afară din vizuină şi începe să se cațăre, supravegheat de un părinte. Începe să mănânce hrană solidă după alte 2 săptămâni.

Urocyon cinereoargenteus

Areal: Din S Canadei până în N Americii de Sud

Lungimea: 53 – 81 cm

Coada: 27 – 44 cm

Greutatea: 3 – 7 kg


Vulpea polară

Vulpea polară are două tipuri de culori sau „faze“. Vulpile care sunt în faza „albă“ sunt de un alb aproape pur iarna, pentru camuflaj pe zăpadă şi gheaţă. Această fază este asociată cu adevărata tundră, cu câmpii deschise, fără copaci, şi cu dâmburi ierboase. Cele din faza „albastră” sunt mai des întâlnite în habitatele mixte de coastă şi cu tufișuri şi sunt de un maroniu-cenușiu deschis, cu albastru iarna.

Vulpea polară se hrănește cu o mare varietate de alimente – lemingi, dar şi păsări, ouă, crabi, peste, insecte, leșuri de foci şi balene, fructe, semințe şi gunoaie menajere de la oameni. Grupul său social este, de asemenea, flexibil, cu perechi masculi-femele, grupuri mai mari de exemplare care nu se reproduc, sau o pereche care se reproduce plus femelele „ajutoare”.

Locul vizuinii este amplu, cu sisteme complexe de „camere” pentru adăpost şi creșterea puilor. Reproducerea este strâns legată de hrana disponibilă, cu peste 15 pui o dată, când lemingii se găsesc din abundență, şi 6-10 într-un an obișnuit.

Blana de vară a vulpii polare este, ca grosime, la jumătate față de blana de iarnă, la fel şi blana de dedesubt. Vara, animalele în faza albă sunt maronii-cenușii până la cenușiu deasupra, şi cenușiu dedesubt; cele în faza albastră sunt mai brune şi mai închise la culoare.

Alopex lagopus

Areal: N Canadei, Alaska, Groenlanda, N Europei, N Asiei

Lungimea: 53 – 55 cm

Coada: 30 cm

Greutatea: 4 kg


Enotul

Acest canid seamănă cu o combinație de raton şi câine, cu „masca” sa facială neagră şi cu blana neagră variabilă pe umeri şi pe partea superioară a cozii. Este nocturn şi are o hrană extrem de variată, de la fructe la păsări, șoareci, crabi şi pește.

De asemenea, caută hrană pe malurile râurilor, lacurilor şi pe țărmul mării. Trăiește în perechi sau in grupuri familiale răzlețe; numărul mediu al puilor este între 4 şi 6. Enotul este foarte frecvent în Japonia, dispărut din unele părţi ale Chinei, şi se răspândeşte repede în zone din Europa, unde a fost introdus.

Enotul este un membru neobișnuit al familiei canidelor – chiar şi puii sunt buni cățărători. De asemenea, faptul că hibernează este ceva unic (pentru un canid). Ospețele din toamnă cresc greutatea corporală cu până la 50 la sută. Urmează un somn profund, de obicei la adăpostul unei vechi vizuini de vulpe sau de bursuc.

Nyctereutes procyonoides

Areal: Europa, C, N şi E Asiei

Lungimea: 50 – 60 cm

Coada: 18 cm

Greutatea: 7,5 kg


Vulpea lui Rueppell

Vulpea lui Rueppell (denumită şi vulpea nisipurilor) este asemănătoare vulpii roșii, dar cu o conformație mai mică. Are blana moale, deasă, nisipie sau cenușie-argintie, corespunzătoare habitatului său arid, pete negre în părțile laterale ale botului şi vârful cozii alb.

În unele regiuni, această specie alcătuiește perechi monogame, dar în altele membrii ei se adună în grupuri de până la 15 indivizi. Se odihnește ziua într-o crăpătură sau într-o vizuină şi își schimbă bârlogul la câteva zile. Fată de obicei 2-3 pui, la începutul primăverii. Are o alimentație diversă, de la iarbă la insecte, reptile şi mamifere.

Vulpes rueppelli

Areal: N Africii, V Asiei

Lungimea: 40 – 52 cm

Coada: 25 – 39 cm

Greutatea: 1 – 3,5 kg