Câinele dingo

Acest câine a fost şi este privit ca o subspecie a câinelui domestic, ca o subspecie a strămoșului câinelui domestic, lupul cenușiu, sau ca o specie separată, distinctă. Probabil că dingo a apărut din câinele domestic în ultimii 10 000 de ani, iar acum este capabil să supraviețuiască în sălbăticie în numeroase habitate.

Câinii dingo sunt întâlniți în întreaga Australie, cu excepția regiunilor de sud-vest şi sud-est, unde există un gard protector care-i ține departe de animalele domestice: sunt considerați dăunători atât pentru animalele de la ferme, cât şi din punct de vedere al controlului rabiei. Câini asemănători cu dingo apar şi sălbatici, semisălbatici sau semidomesticiţi, pe continentul asiatic şi pe multe insule din Asia de Sud si de Sud-Est.

Câinii dingo se împerechează oricând cu câinii domestici, iar în unele părți ale Australiei o treime din indivizi sunt asemenea hibrizi. Prada include iepuri, rozătoare, wallabi, canguri pitici şi păsări. Cu toate acestea, oportuniștii dingo pot supraviețui cu fructe, materii vegetale şi stârvuri. Ca alcătuire a haitei şi comportament social seamănă cu lupul cenușiu.

Tinerii masculi dingo pot fi solitari şi nomazi. Adulții reproducători alcătuiesc de obicei haite stabile, doar dacă populația nu este răspândită pe distanțe prea mari, atunci formându-se mai probabil perechi. După o gestație de 63 de zile, sunt fătați cam 5 pui (între 1 şi 10). Membrii principali ai haitei îi învață locul în ierarhie prin mușcături şi alte metode.

Canis dingo

Areal: Australia

Lungimea: 72 – 110 cm

Coada: 21 – 36 cm

Greutatea: 9 – 21,5 kg

Blana de dingo variază de la nisipiu-deschis la roșcat viu. Hibrizii de dingo şi câine domestic pot arăta foarte asemănător, dar pot fi deosebiți după forma caninilor şi a carnasierelor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *