Câinele de prerie cu coada neagră

Preferința pentru un habitat ierbos şi „lătratul” ascuțit, ca de câine, dau la 5 specii de veverițe nearboricole numele comun de câini de prerie. Câinele de prerie cu coada neagră sau câinele de prerie de la șes trăiește la altitudini de 1 300-2 000 m în Marile Câmpii din America de Nord şi la sud, în zonele mai aride din nordul extrem al Mexicului.

Perii de pe corpul câinelui de prerie cu coada neagră au vârful negru iarna şi alb vara, iar mustățile şi treimea dinspre vârful cozii sunt negre. Acest rozător se hrănește cu o gamă de plante de sezon precum pirul, iarba-bivolului, nalba şi tufișul iepurelui vara, şi ciulini, cactuși precum Opuntia şi rădăcini subterane şi bulbi, iarna.

Câinii de prerie se înmulțesc cu repeziciune, cu până la 8 pui născuți după o gestație de 33-38 zile. În trecut, obiceiurile lor de hrănire au dus la distrugerea masivă a recoltelor de grâu şi alte cereale, iar vizuinile lor erau adevărate capcane pentru cai şi vite.

De aceea, câinii de prerie au făcut obiectul unor campanii de exterminare, încununate cu succes. În prezent, rozătoarele au fost restrânse în principal la parcuri şi rezervații naturale. Reducerea extremă a numărului lor a constituit o amenințare gravă la adresa dihorului cu labe negre, pentru care reprezentau practic unica pradă.

Unitatea socială de bază a câinilor de prerie este coteria unui mascul, a câtorva femele şi a puilor lor. Câteva coterii alcătuiesc o strajă, membrii acesteia păzindu-și teritoriile şi vizuinile prin salturi energice însoțite de lătraturi ascuțite, clănțănit din dinții dezgoliți şi cozi zbârlite. Mai multe străji alcătuiesc un oraș de până la 65 de hectare.

Cynomys ludovicianus

Areal: Din S-V Canadei până în N Mexicului

Lungimea: 28 – 30 cm

Coada: 7 – 11,5 cm

Greutatea: 0,7 – 1,5 kg

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *