Bizonul american

Cunoscut şi sub denumirea de bivol american, bizonul american are o construcție masivă, cu o înălțime la greabăn de până la 2 m. În ciuda volumului său uriaș, bizonul poate alerga cu până la 60 km/h. Simțul auzului şi al mirosului sunt excelente şi esențiale pentru detectarea primejdiei.

Își petrece mare parte din timp păscând şi hrănindu-se cu frunze şi ramuri, în grupuri răzlețe, cu perioade de odihnă pentru rumegat. Femelele adulte şi puii lor trăiesc în turme structurate ierarhic, conduse de o femelă dominantă. Masculii trăiesc de obicei separat în grupuri de „celibatari” și se alătură femelelor doar în timpul sezonului de împerechere.

Bizonii nu ocupă teritorii, iar migrația este dictată de schimbarea anotimpurilor şi de proviziile adecvate de hrană. Deși bizonul este asociat cu câmpiile calde şi secetoase din Vestul american, se întâlnește şi în regiunile montane, la temperaturi extreme. De fapt, iernile pun bizonilor puține probleme deoarece blana lor groasă şi coama deasă îi protejează de gheață şi de frig.

O subspecie, B. bison athabascae, este recunoscută, dar valabilitatea taxonomiei sale este disputată. Dovezile genetice recente sugerează că zimbrul, Bison bonasus, este mai asemănător rudei sale americane decât se credea mai demult.

În ciuda faptului că odată număra în jur de 50 de milioane de indivizi, bizonul american este acum practic dispărut în sălbăticie, în mare parte datorită vânătorii comerciale larg răspândite de la sosirea coloniștilor europeni. Deși eforturile de conservare au dus la o creștere semnificativă a efectivului, majoritatea bizonilor americani se află fie în captivitate, fie provin din animale captive. Parcul Național Yellowstone (SUA) şi Parcul Național Wood Buffalo (Canada) sunt singurele locuri în care supraviețuiesc cirezi sălbatice.

În zilele când turmele cutreierau liber, bizonul efectua migrații anuale de sute de kilometri de-a lungul unor rute tradiționale. Însă, din populația totală actuală de 200 000 de bizoni, doar o fracțiune foarte mică mai cutreieră liber în cirezi, şi atunci numai între granițele parcurilor naționale.

Bison bison

Areal: V şi N Americii de Nord

Lungimea: 2,1 – 3,5 m

Coada: 30 – 60 cm

Greutatea: 350 – 1000 kg

Construcția masivă a bizonului se caracterizează prin impozanta cocoașă din zona umerilor. Părul maroniu spre negru de pe gât, cap, umeri şi picioarele din față este lung şi țepos, dar restul corpului este acoperit de un păr mai scurt, de o culoare mai deschisă. Capul mare şi masiv se sprijină pe un gât scurt şi gros şi prezintă o frunte lată şi o bărbie acoperită de o barbă răvășită.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *